 | as |
|
| Freca [ fre-ca ] VEZI SINONIME PENTRU freca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a freca buha în mai multe dicționareDefinițiile pentru a freca buha din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a freca (forma la infinitiv) A freca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRECA: FRECÁ, frec, verb I. tranzitiv 1. (Uneori complementul e urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu», arătînd instrumentul) A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. Apucă un număr de spice, le frecă în palmă. CAMILAR, TEM. 207. Vitoria oftă și-și frecă domol ochii cu palmele, potrivindu-și broboada. SADOVEANU, B. 117. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș... îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. Eu cămeșa i-am spălat, Cu sulcină o-am frecat, Și pe flori i-o am uscat. ALECSANDRI, P. P. 374. • Expresia: A-Și freca mîinile = a-și trece mîinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția). Se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încintat mîinile. C. PETRESCU, C. vezi 111. Deschideți iute, zise Ivan, tropăind și frecîndu-și mîinile. CREANGĂ, P. 309. • reflexiv Mieii să apropie... frecîndu-se cu lîna cea frumoasă și moale de hainele împăratului. RETEGANUL, P. II 32. Se frecau la ochi și se uitau în toate părțile. ISPIRESCU, L. 104. (figurat) De 20 de ani, de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor. ALECSANDRI, T. 257. (expresie) Cît te-ai freca fa ochi vezi ochi. ♦ reflexiv reciproc. figurat A avea legături strînse, a veni în contact apropiat (unul cu altul). Romînii dintr-o parte și dintr-alta a Carpaților se frecară unii cu alții, își împărtășiră durerile. BĂLCESCU, O. II 212. 2. (Cu privire la unele alimente) A amesteca pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. Freacă ouăle cu zahărul. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A apăsa în toate direcțiile cu un corp (aspru sau moale) pentru a îndepărta murdăria sau pentru a face să strălucească; a șterge, a lustrui, a curăța. Se oferea... să-i frece parchetele, VLAHUȚĂ, O. A. III 197. Bravul soldat... își perie uniforma, freacă bumbii. NEGRUZZI, S. I 7. 3. A fricționa, a face masaj. Au luat-o s-o frece cu oțet. CARAGIALE, O. III 46. Pune pe cineva să te frece zdravăn. ȘEZ. II 131. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare, Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc. ALECSANDRI, P. P. 113. ♦ (Familiar) A bate. Unde nu mi-l înhață pe lupul de morari cu un par de pe cuptori și mi-l freacă așa de tare încît abia au scăpat. SBIERA, P. 243. Io-l întreb de sănătate, El mă freacă rău pe spate! HODOȘ, P. P. 194. • Expresia: (Familiar) A freca (cuiva) ridichea = a lua pe cineva la rost, a bate. Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș. ISPIRESCU, L. 108. ♦ figurat A fi prea exigent (și, de obicei, pe nedrept sau ca răzbunare) cu cineva, a-i pretinde prea mult, a-l obliga la sforțări prea mari. O să-l frec să mă țină minte. STANCU, despre 259. O să vă frec de-o să iasă untul din voi. SADOVEANU, M. C. 200. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru freca: frecá (fréc, frecát), verb – 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. latina frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), conform albaneză fërkoń, italiana fregare, limba franceza frayer, prov., cat., spaniolă, portugheză fregar. derivat frecător, adjectiv (care freacă); frecător, substantiv neutru (spălător, chiuvetă); frecătură, substantiv feminin (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, substantiv neutru (frecare; mustrare, dojană); frecăței, substantiv masculin plural (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, substantiv feminin (cîrpă de șters; învechit, pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, substantiv neutru (loc unde peștii își depun icrele); frichini, verb (in limbaj vulgar sau argou / jargou, a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, substantiv feminin (in limbaj vulgar sau argou / jargou, frecare; sîcîială). Forme diferite ale cuvantului freca: fréc frecát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRECA: FRECÁ, frec, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. tranzitiv A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. tranzitiv A frecționa. 4. tranzitiv figurat (familial) A bate. • Expresia: A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – latina fricare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRECA: FRECÁ, frec, verb I. tranzitiv 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. A fricționa. 4. figurat (familial) A bate. • Expresia: A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din latina fricare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRECA: FRECA verb 1. a bate, a făcălui, a slei. (freca fasolea, lintea.) 2. a bate, a glodi, a roade. (Mă freca pantofii.) 3. a fricționa, a trage. (Îl freca pe spate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru freca: freca, frec I vezi t. a excita, a mângâia zonele erogene ale partenerului de sex. II. vezi r. a se excita; a se mângâia reciproc. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a freca buha: a freca buha (ca să faci copii cu pene) expresie (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde verb reflexiv:emea de pomană. Forme diferite ale cuvantului a freca buha: a freca buhaca a freca buhasă faci a freca buhaco Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru freca: frecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu frec, persoana a treia singular: el / ea și plural freácă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru freca: frecá (a freca) verb, indicativ prezent 3 freácă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRECA: FRECÁ verb vezi atinge, bate, lovi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru freca: freca verb vezi ATINGE. BATE. LOVI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FRECA BUHA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL freca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului freca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Freca fasolea, lintea. Mă freca pantofii. Îl freca pe spate. Frecá a freca verb, indicativ prezent 3 freácă. |
GRAMATICA cuvântului freca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului freca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul freca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE freca? Vezi cuvântul freca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul freca?[ fre-ca ] Se pare că cuvântul freca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL freca Inţelegi mai uşor cuvântul freca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-Și freca mîinile = a-și trece mîinile de mai multe ori una peste cealaltă pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția Familiar A freca cuiva ridichea = a lua pe cineva la rost, a bate A freca cuiva ridichea = a mustra pe cineva; a bate A freca cuiva ridichea = a mustra pe cineva; a bate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL freca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bază aeriană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul freca se conjugă: ei ele freácă
