Definiție a forma

Cautăm definiția cuvântului a forma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a forma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a forma (forma la infinitiv)
A forma conjugat la timpul prezent:

eu formez
tu formezi
el ea formează
noi formăm
voi formați
ei ele formează

VEZI VERBUL a forma CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ, forme, substantiv feminin

1. (filozofie) Aspect exterior sub care se prezintă orice fenomen sau lucru din natură și societate, expresie a conținutului, cu care formează o unitate dialectică. Dacă latura materială, condițiile exterioare, existența și alte fenomene asemănătoare le numim conținut, atunci latura ideală, conștiința și alte fenomene asemănătoare le putem numi formă. De aici își trage obîrșia vestita teză materialistă: în procesul dezvoltării conținutul precede formei, forma rămîne în urma conținutului. STALIN, O. I 328. Actuala cultură rusă, ucraineană, bielorusă și celelalte sînt socialiste în conținut și naționale în formă. id. PROBL. lingvistică 20.
♦ (geometrie, fizică, tehnică) Aspectul unei figuri în care nu se ține seama de mărimea ei.
♦ (Adesea construit cu prepoziție «în», «de», «sub») Înfățișare, aspect exterior. Ochii tăiați în forma migdalei. EMINESCU, N. 34. Inel de formă antică. ALEXANDRESCU, M. 374.
       • Expresia: A fi în formă = a fi, a se prezenta în cele mai bune condiții.
♦ Contururile unui corp; siluetă. Prin curte se mișcau, în întunericul serii, forme nedeslușite. DUMITRIU, B. forme 36. Formele schimbătoare ale lucrurilor se topiră și se mistuiră în noapte ca într-o mare întunecoasă și fără de margini. HOGAȘ, M. N. 168.

2. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice. «Poveștile» lui Creangă sînt ale lui Creangă, nu prin subiect, prin «istoric»

– care sînt ale tuturora,

– ci tocmai prin forma dată de el. IBRĂILEANU, S. 150. Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur, forma polemicii. GHEREA, ST. Hristos II

7.
       • (Uneori urmat de determinările «artistică», «poetică» etc.) Formalismul nu numai că poartă în sine idei reacționare, nu numai că nu se mărginește să rupă arta de realitatea vie, ci distruge și forma artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 4/4.

3. Fel, chip, mod. Una dintre formele prin care țărănimea a luptat împotriva exploatării ei, a fost nesupunerea la lucru sau la muncă. istorie R.P.R. 146.
♦ Mod de organizare, de conducere politică, socială etc. Dezvoltarea democrației populare ca formă de trecere de la capitalism la socialism are loc în condițiile unei lupte de clasă ascuțite. REZ. HOT. I 48. Partidul își poate îndeplini rolul său conducător pentru că este înarmat cu cunoașterea legilor de dezvoltare a societății, pentru că este cea mai înaltă formă de organizare de clasă a proletariatului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31. Orînduirea feudală reprezintă, față de cea sclavagistă, o formă mai înaintată a societății. istorie R.P.R. 62. [Valea Lotrului] e un drum îngust și aspru, sălbatic și frumos, spre un ținut în care viața oamenilor a rămas la formele ei cele mai primitive. BOGZA, C. O. 369.
       • Formă de stat = caracter sau mod de conducere a unui stat. [Lenin] a descoperit Puterea sovietică ca cea mai bună formă de stat a dictaturii proletariatului, folosind în acest scop experiența Comunei din Paris și a revoluției ruse. STALIN, O. X 101.
♦ Modalitate. Căutînd necontenit alte forme de trai, omul a lepădat ce nu-i mai convenea spre a încerca ceva mai bun. SADOVEANU, E. 18.

4. Dispoziție legală de procedură. După toate formele, legile și obiceiul pămîntului, lupii se cuvine a fi volnici să mănînce oi. NEGRUZZI, S. I 280.
       • Viciu de formă = nerespectare a unei dispoziții de procedură care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărîri judecătorești.
♦ Locuţiune adverbiala De (sau, neobișnuit, pentru) formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele, formal (1). Pe la școală mai dam noi așa, cîteodată, de formă. CREANGĂ, A. 104. Unul propunea să tocmească oameni... care... să iasă pe scenă pentru formă și rolul lor să se citească de un lector ad-hoc, între culise. NEGRUZZI, S. I 342.

5. (lingvistică) Complex de sunete prin care se exprimă un sens; aspectul luat de un cuvînt pentru a exprima o valoare sau o funcțiune gramaticală. Forma de plural a unui substantiv.

6. Vas, tipar, model, care servește pentru a da o anumită înfățișare, un anumit aspect exterior unor materiale. Formă în care se toarnă fonta. Formă de cozonaci.
       • figurat La ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137.
♦ (tipografie) Pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata de introdus în mașina de tipar.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FÓRMĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ, forme, substantiv feminin

1. (filozofie; în corelație cu conținut) Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces.
       • Forme ale conștiinței sociale = forme distincte ale vieții spirituale ale societății, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin funcția lor socială specifică și prin modul specific de reflectare a existenței sociale (filozofia, morala, arta, știința etc.).
♦ (geometrie, fizică, tehnică) Aspectul unei figuri în care nu se ține seamă de mărimea ei.

2. Înfățișare, aspect (extern), contur, siluetă.
       • Expresia: A fi în formă = a fi, a se găsi în cele mai bune condiții (fizice și intelectuale).
♦ (Sport) Stare de maximă capacitate de efort a organismului, obținută prin antrenament, disciplină, viață sportivă etc.

3. (geografie; în sintagma) Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi.

4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice.
♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care contribuie la redarea conținutului de idei și de sentimente al unei compoziții muzicale; structura unei compoziții muzicale.

5. Fel, chip, mod.

6. Mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
       • Formă de guvernământ = mod de organizare și de funcționare a conducerii statului.

7. Dispoziție de procedură (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești).
       • Locuţiune adverbiala De (sau, rar, pentru) formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele; formal (1).

8. (lingvistică) Complex de sunete prin care se exprimă un sens; aspectul exterior al unui cuvânt pentru a exprima o valoare sau o funcție gramaticală.

9. Vas, tipar, model care servește pentru a da unor materiale o anumită înfățișare, un anumit aspect exterior.
♦ (tehnică) Piesă prevăzută cu o cavitate de o anumită înfățișare în care se toarnă un material și care reprezintă negativul obiectului obținut prin turnare.
♦ (tipografie) Pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata de a fi introdusă în mașina de tipar.

– Din limba franceza forme, latina forma.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÓRMĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ, forme, substantiv feminin

1. (filozofie; în corelație cu conținut) Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces.
       • Forme ale conștiinței sociale = forme distincte ale vieții spirituale ale societății, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin funcția lor socială specifică și prin modul specific de reflectare a existenței sociale (filosofia, morala, arta, știința etc.).
♦ Normă morală care trebuie respectată.
♦ (geometrie, fizică, tehnică) Aspectul unei figuri în care nu se ține seamă de mărimea ei.

2. Înfățișare, aspect (exterior), contur, siluetă.
       • Expresia: A fi în formă = a fi, a se găsi în cele mai bune condiții (fizice și intelectuale).
♦ (Sport) Stare de maximă capacitate de efort a organismului, obținută prin antrenament, disciplină, viață sportivă etc.

3. (geografie; în sintagma) Formă de relief = denivelare a suprafeței pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi.

4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice.
♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care redau conținutul unei compoziții muzicale; structura unei compoziții muzicale.

5. Fel, chip, mod.

6. Mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
       • Formă de guvernământ = mod de organizare și de funcționare a conducerii statului.

7. Dispoziție de procedură (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești).
       • Locuţiune adverbiala De (sau, rar, pentru) formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele; formal (1).

8. (lingvistică) Învelișul sonor al unui cuvânt prin care se exprimă sensul, valoarea sau funcția gramaticală a acestuia.

9. Vas, tipar, model care servește pentru a da unor materiale o anumită înfățișare, un anumit aspect exterior.
♦ (tehnică) Piesă prevăzută cu o cavitate de o anumită configurație în care se toarnă un material și care reprezintă negativul obiectului obținut prin turnare.
♦ (tipografie) Pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata pentru a fi introdusă în mașina de tipar.

– Din limba franceza forme, latina forma.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÓRMĂ

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ substantiv feminin

1. înfățișare, aspect exterior; contur.

2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
♦ forma ele conștiinței sociale

– ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; forma logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
♦ stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în forma = a fi capabil de randament maxim.

3. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.

4. fel, chip, mod.
♦ mod de organizare, de conducere politică, socială etc.

5. dispoziție legală de procedură.
♦ viciu de forma = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.

6. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.

7. stare de agregare a corpurilor.

8. tipar, calapod, model.
♦ (poligrafie) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.

9. forma de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (matematică) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație. (< limba franceza forme, latina forma)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

FÓRMĂ

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ substantiv feminin

1. Înfățișare, aspect exterior; contur.
♦ (filozofie) Categorie filozofică ce desemnează modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
♦ Stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, obținută prin antrenament; condiție fizică bună.
• A fi în formă = a fi, a se afla în cele mai bune condiții.

2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă (mai ales de literatură).

3. Fel, chip, mod.
♦ Mod de organizare, de conducere politică, socială etc.

4. Dispoziție legală de procedură.
• Viciu de formă = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.

5. Aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.

6. Stare de agregare a corpurilor.

7. (metalurgie) Negativul în care se toarnă o piesă.
♦ (poligrafie) Cutie de oțel în care se toarnă litere; zaț al unei pagini.

8. (matematică) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.
♦ Polinom omogen. [< limba franceza forme, italiana , latina forma].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FORMA

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMÁ, formez, verb

I.

1. tranzitiv A alcătui, a constitui, a face. V-am citit cu admirație și mi-am format ferma convingere că trebuie să fiți un om bun. VLAHUȚĂ, O. A. 430. Cînd, în fine, au zis în fața lumii: Voim a forma de acum înainte un stat independent!, desigur nici unul dintr-înșii nu și-a putut închipui că această declarațiune este un simplu cuvînt. ODOBESCU, S. III 454.
♦ A organiza.

2. tranzitiv A dezvolta. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80.
♦ A educa, a crește. Uniunea Tineretului Muncitor ajută partidul să educe tineretul muncitor în spirit comunist, să formeze cadrele de tehnicieni și specialiști pentru toate ramurile construcției socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 52.

3. reflexiv A lua ființă, a lua naștere. Rocile sedimentare s-au format prin depunere.

4. tranzitiv A confecționa forme de turnătorie.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

formă

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru formă:
fórmă (fórme), substantiv feminin

– Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut.

– Variante (Transilvania) furmă. latina forma (secolul XVII). Variante, din dialectul săsesc Furm (Lacea, Dacor., III, 750).

– derivat forma, verb (a face); formați(un)e, substantiv feminin (alcătuire); neformat, adjectiv (crud, verde); format, substantiv neutru (dimensiune); formal, adjectiv (privitor la formă); formulă, substantiv feminin (expresie precisă a unei idei); formula, verb (a da o formă precisă unei idei); conforma, verb (a conforma); deforma, verb (a strîmba; a denatura); informa, verb (a înștiința, a anunța); informați(un)e, substantiv feminin (înștiințare; veste); reforma, verb (a modifica, a înnoi); reformator, substantiv masculin (persoană care reformează); reformă, substantiv feminin (transformare socială, politică, etc. pentru a obține un progres); performanță, substantiv feminin (probă de campionat), toate din limba franceza

– conform fărîmă.
Forme diferite ale cuvantului forma: fórme
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

FÓRMĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ formae forme

1) Expresie exterioară determinată de un anumit conținut.

2) Aspect exterior al unui obiect. forma sferică.
• (A fi) în forma a se afla în condiții fizice bune.

3) Totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea conținutului de idei al unei opere de artă. forma artistică.

4) lingvistică Latura materială a unităților de limbă.
• forma gramaticală aspect luat de un cuvânt pentru a exprima un sens gramatical.

5) Model stabilit. Act întocmit după toate formaele.

6) Mod de conducere. forma de stat.

7) figurat Aparență care este în contradicție cu conținutul interior.

8) Piesă confectionată dintr-un material dur, în care se toarnă un amestec pentru a-i da o anumită configurație. forma de turnătorie. [G.-D. formei] /<fr. forme, latina forma
Forme diferite ale cuvantului forma: formae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FORMĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FORMĂ:
FORMĂ s.

1. aspect, configurație, conformație, fizionomie, înfățișare, profil, structură, (rar) făptură. (forma terenului, a văii.)

2. contur, (figurat) relief. (A început să capete forma.)

3. expresie. (A dat forma gîndurilor sale.)

4. siluetă. (O forma străbate întunericul.)

5. calapod, model, tipar, (popular) calup. (Confecționat după forma.)

6. tipar. (Toarnă fonta în forma.)

7. cale, chip, fel, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă forma de a rezolva o problemă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FORMA

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMA verb

1. a fasona, a modela, (învechit și popular) a tipări. (A forma un obiect.)

2. a alcătui, a compune, a constitui, (rar) a întocmi, (învechit) a informa, a săvîrși. (Elemente care forma un ansamblu.)

3. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (învechit) a tocmi. (A forma o comisie specială.)

4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol forma partea esențială a lucrării.)

5. a crea, a pregăti. (forma cadre de specialiști.)

6. a crește, a educa, (învechit) a pedepsi. (A forma în spiritul patriotismului, j
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

formă

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru formă:
formă forme

1. aparițiune exterioară rezultând din dispozițiunea părților: formă de mobilă;

2. constituirea unor lucruri: formă de guvern;

3. modul de a se conduce conform uzurilor stabilite: a păzi formele, vițiu de formă; pro-forma, spre a se conforma cu obiceiul locului;

4. modul cum un lucru e pus în lucrare: a ținea mai mult la formă decât la fond;

5. tipar ce dă o formă anumită: forme de lemn pentru șăpcari;

6. în tipografie, pervaz în care se strâng paginile zețuite.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FORMA

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMÁ, formez, verb

I. tranzitiv

1. A da ființă și formă unui lucru; a face.
♦ reflexiv A lua ființă, a lua naștere.

2. A educa, a crește.

3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune.
♦ A constitui, a reprezenta.

4. (tehnică) A confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare (2).

– Din limba franceza former, latina formare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FORMA

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMÁ, formez, verb

I. tranzitiv

1. A da ființă și formă unui lucru; a face.
♦ reflexiv A lua ființă, a lua naștere.

2. A educa, a crește.

3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune.
♦ A constitui, a reprezenta.

4. A confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare. (2)

– Din limba franceza former, latina formare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

formă

Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru formă:
fórmă substantiv feminin Concept lingvistic cu sensuri mai mult sau mai puțin diferite:
♦ Ansamblu al relațiilor care asigură identitatea elementelor lingvistice, opus materiei sau substanței;
♦ Forma considerată echivalent aproximativ al semnificantului sau al expresiei, opusă sensului, conținutului.
Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii

formă

A FORMA

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FORMA:
A FORMÁ a formaéz tranzitiv

1) A face să se formeze.

2) A dezvolta prin acțiuni conștiente și sistematice de instruire și educare.

3) (metale sau aliaje în stare lichidă) A turna într-un tipar (pentru a da o formă). /<fr. former, latina formare
Forme diferite ale cuvantului a forma: a formaéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FORMA

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMÁ verb

I. trecut, reflexiv

1. a (se) face, a lua ființă.
• a (se) constitui, a (se) organiza.

2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a crește.

II. trecut (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta. (< limba franceza former, latina formare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

FORMA

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMÁ verb

1. vezi fasona.

2. vezi alcătui.

3. vezi constitui.

4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol forma partea esențială a lucrării.)

5. a crea, a pregăti. (forma cadre de specialiști.)

6. vezi educa.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

FORMA

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FORMA:
FORMÁ verb

I. trecut, reflexiv

1. A (se) face, a lua ființă.
♦ A (se) constitui, a (se) organiza.
♦ trecut A alcătui, a confecționa.

2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. [< limba franceza former, italiana , latina formare].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

formă

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru formă:
fórmă (fórme), substantiv feminin

– (învechit, Moldova) Cuptor. limba bulgară furna (DAR), din limba turcă firin. Este dublet al lui forună, substantiv feminin (coș), din limba sârbă, limba bulgară furuna.
Forme diferite ale cuvantului forma: fórme
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

forma

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru forma:
formá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu forméz, persoana a treia singular: el / ea și plural formeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

formă

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru formă:
fórmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fórmei; plural fórme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

formă

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru formă:
fórmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fórmei; plural fórme
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

forma

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru forma:
formá (a forma) verb, indicativ prezent 3 formeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

FÓRMĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FÓRMĂ:
FÓRMĂ substantiv verbal brutărie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

formă

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru formă:
formă substantiv verbal BRUTĂRIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'A FORMA'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL formă

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului formă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

FÓRMĂ formăe forme 1 Expresie exterioară determinată de un anumit conținut.

Formă sferică.

• A fi în formă a se afla în condiții fizice bune.

Formă artistică.

• formă gramaticală aspect luat de un cuvânt pentru a exprima un sens gramatical.

Act întocmit după toate formăele.

Formă de stat.

Formă de turnătorie.

Formă terenului, a văii.

A început să capete formă.

A dat formă gîndurilor sale.

O formă străbate întunericul.

Confecționat după formă.

Toarnă fonta în formă.

Altă formă de a rezolva o problemă.

A formă un obiect.

Elemente care formă un ansamblu.

A formă o comisie specială.

Acest capitol formă partea esențială a lucrării.

Formă cadre de specialiști.

A formă în spiritul patriotismului, j.

A început să capete formă.

A dat formă gândurilor sale.

Toarnă fonta în formă.

Formă lexicală.

A FORMÁ formăéz tranzitiv 1 A face să se formeze.

Acest capitol formă partea esențială a lucrării.

Formă cadre de specialiști.

Formá a formă verb, indicativ prezent 3 formeáză.

GRAMATICA cuvântului formă?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului formă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul formă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul formă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural verbul forma se conjugă: ei ele formeáză
La plural substantivul formă are forma: fórme

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a forma LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE formă?

Vezi cuvântul formă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul formă?

[ for-mă ]
Se pare că cuvântul formă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL formă

Inţelegi mai uşor cuvântul formă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A fi în formă = a fi, a se prezenta în cele mai bune condiții

Formă de stat = caracter sau mod de conducere a unui stat

Viciu de formă = nerespectare a unei dispoziții de procedură care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărîri judecătorești

♦ Locuţiune adverbiala De sau, neobișnuit, pentru formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele, formal 1

Forme ale conștiinței sociale = forme distincte ale vieții spirituale ale societății, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin funcția lor socială specifică și prin modul specific de reflectare a existenței sociale filozofia, morala, arta, știința etc

A fi în formă = a fi, a se găsi în cele mai bune condiții fizice și intelectuale

Geografie; în sintagma Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi

Formă de guvernământ = mod de organizare și de funcționare a conducerii statului

Locuţiune adverbiala De sau, rar, pentru formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele; formal 1

A fi în formă = a fi, a se găsi în cele mai bune condiții fizice și intelectuale

Geografie; în sintagma Formă de relief = denivelare a suprafeței pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi

Formă de guvernământ = mod de organizare și de funcționare a conducerii statului

Locuţiune adverbiala De sau, rar, pentru formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele; formal 1

♦ a forma ele conștiinței sociale – ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; a forma logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia

♦ stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în a forma = a fi capabil de randament maxim

♦ viciu de a forma = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești

A forma de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; matematică fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație

A fi în formă = a fi, a se afla în cele mai bune condiții

Viciu de formă = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești

Lingvistică formă hipercorectă = hipercorectitudine, hiperurbanism

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL formă

contur relief tipar hiperurbanism
VEZI SINONIME PENTRU formă PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: De sau dintr- acolo?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea
materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină
din partea aceea, din locul acela
autocamion sau camion, vagon a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?