 | as |
|
| Fluiera [ flu-ie-ra ] VEZI SINONIME PENTRU fluiera PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a fluiera fluier în mai multe dicționareDefinițiile pentru a fluiera fluier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a fluiera (forma la infinitiv) A fluiera conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FLUIERA: FLUIERÁ, flúier, verb I. intranzitiv I. 1. A produce un sunet ca al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflînd printre buze (sau printre degetele băgate în gură). Pe ici, pe colea, trecea cîte un romanțios fluierînd. EMINESCU, N. 34. Pune straja la pîndă, ca să tragă cu urechea și să fluiere cînd se apropie vînătorul. ODOBESCU, S. III 81. • Expresia: A fluiera a pagubă = a fluiera în semn de părere de rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbîndă. Ce să facă el așadară? Fluieră una a pagubă. RETEGANUL, P. I 60. • tranzitiv Hulub era de felul lui un om vesel. Mai totdeauna fluiera frînturi de melodii. vezi limba română februarie 1953, 42. Trec fețe serbede... fluierînd doine dureroase! RUSSO, S. 147. • Compus: fluieră-vînt substantiv masculin = persoană care își pierde verb reflexiv:emea umblînd haimana, fără nici o treabă serioasă. Fata tot șezînd la fereastră, vedea pe un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo. ISPIRESCU, L. 120. ♦ (Despre unele păsări sau insecte) A produce sunete asemănătoare cu ale fluierului. Ei aud... acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, scîrțîind, fluierînd. ODOBESCU, S. III 19. • tranzitiv O mierlă fluiera o melodie înceată. SADOVEANU, O. I 287. ♦ tranzitiv (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea prin fluierături. Spectatorii l-au fluierat pe arbitru. ▭ Slugile aduse la reprezentație de neamurile sale l-au fluierat. Nici asta nu-l putea opri. SADOVEANU, E. 68. 2. A cînta din fluier. Măi bădiță Niculiță, Cînd ieși seara pe uliță, Fluieră din fluieriță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 49. 3. A produce sunete ascuțite, întrebuințînd un instrument special, mai ales pentru semnalizare; a șuiera. Ilenuța milițiană Fluieră cu foc. FRUNZĂ, Z. 62. II. (Despre vînt) A sufla cu tărie, a șuiera. Vîntul fluieră în strașina casei. Zăpada le-a troienit ușa pe din afară. DELAVRANCEA, H. TUD. 28. • tranzitiv Cine poate să zică că zdrențurosul și desculțul nu s-ar îmbrăca mai curat și mai elegant dacă ar avea putință... că i-ar plăcea să-l ploaie din tavan și să-l fluiere vîntul din toate părțile? GHICA, S. 594. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FLUIERA: FLUIERÁ, flúier, verb I. intranzitiv I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. • Compus (popular și fam.): fluieră-vânt substantiv masculin și forme = om care își pierde verb reflexiv:emea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ tranzitiv (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la persoană 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera. [ pronunție: flu-ie-] – Din fluier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FLUIERA: FLUIERÁ, flúier, verb I. intranzitiv I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. • Compus: fluieră-vânt substantiv masculin invariabil = om care își pierde verb reflexiv:emea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ tranzitiv (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la persoană 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera. [ pronunție: flu-ie-] – Din fluier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FLUIERA1 fluier: A FLUIERÁ1 flúier intranzitiv 1) A cânta din fluier. 2) A scoate sunete pătrunzătoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. 4) (despre păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului. 5) (despre vânt, furtună etc.) A produce un zgomot ascuțit și continuu; a șuiera. [silabe flu-ie-] /Din fluier Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FLUIERA2 fluier: A FLUIERÁ2 flúier tranzitiv 1) A cânta prin fluierat. a fluiera2 fluier o melodie. • Fluieră-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umblă fără rost; pierde-vară. 2) A trata cu fluierături (manifestând nemulțumire, dezaprobare). [silabe flu-ie-] /Din fluier Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FLUIERA: FLUIERA verb a șuiera, a vîjîi, a vui, (rar) a zbîrnîi, (Transilvania) a șovăi. (Vîntul fluiera prin hornuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fluiera: fluierá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu flúier, persoana a treia singular: el / ea și plural flúieră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fluiera: fluierá (a fluiera) verb, indicativ prezent 3 flúieră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FLUIERĂ: FLÚIERĂ substantiv feminin vezi fluier. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FLUIERA FLUIER' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FLUIERĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fluieră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FluierĂ o melodie. Vîntul fluierĂ prin hornuri. Fluierá a fluierĂ verb, indicativ prezent 3 flúieră. |
GRAMATICA cuvântului FLUIERĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fluieră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FLUIERĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fluiera? Vezi cuvântul fluiera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fluiera?[ flu-ie-ra ] Se pare că cuvântul fluiera are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL FLUIERĂ Inţelegi mai uşor cuvântul fluieră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fluiera a pagubă = a fluiera în semn de părere de rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbîndă Compus: fluieră-vînt substantiv masculin = persoană care își pierde verb reflexiv:emea umblînd haimana, fără nici o treabă serioasă : fluieră-vânt substantiv masculin și forme = om care își pierde verb reflexiv:emea, care umblă haimana Compus: fluieră-vânt substantiv masculin invariabil = om care își pierde verb reflexiv:emea, care umblă haimana |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FLUIERĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vocală închisă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul fluiera se conjugă: ei ele flúieră
