 | as |
|
| Fluctua [ fluc-tu-a ] VEZI SINONIME PENTRU fluctua PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a fluctua în mai multe dicționareDefinițiile pentru a fluctua din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a fluctua (forma la infinitiv) A fluctua conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fluctua: fluctuá verb (silabe -tu-a), indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural fluctueáză, persoana întâi plural: noi fluctuăm (silabe -tu-ăm); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural fluctuéze (silabe -tu-e-); gerunziu fluctuând (silabe -tu-ând) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FLUCTUA: A FLUCTUÁ persoană 3 a fluctuaeáză intranzitiv și figurat A fi în continuă mișcare și schimbare; a vădi inconsistență. Cadrele a fluctuaează. [silabe -tu-a] /<fr. fructuer, latina fructuare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FLUCTUA: FLUCTUA verb 1. a se schimba, a varia, (figurat) a oscila. (fluctua mereu în comportări.) 2. (figurat) a oscila, a șovăi. (Uzul fluctua încă între cei doi termeni.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fluctua: fluctuá (a fluctua) (-tu-a) verb, indicativ prezent 3 fluctueáză, persoana întâi plural: noi fluctuắm (-tu-ăm); conjunctiv prezent 3 să fluctuéze (-tu-e-); gerunziu fluctuấnd (-tu-ând) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FLUCTUA: FLUCTUÁ, persoană 3 fluctuează, verb I. intranzitiv A fi schimbător; a oscila, a varia2. [ pronunție: -tu-a] – Din limba franceza fluctuer, latina fluctuare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FLUCTUA: FLUCTUÁ, persoană 3 fluctuează, verb I. intranzitiv A fi schimbător; a oscila, a varia2. [ pronunție: -tu-a] – Din limba franceza fluctuer, latina fluctuare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FLUCTUA: FLUCTUÁ, fluctuez, verb I. intranzitiv (De obicei la persoană 3) A fi schimbător, a oscila, a varia. – Pronunțat: -tu-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FLUCTUA: FLUCTUÁ verb I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [pronume -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < latina fluctuare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FLUCTUA: FLUCTUÁ verb intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< limba franceza fluctuer, latina fluctuare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FLUCTUA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FLUCTUA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fluctua dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A FLUCTUÁ persoană 3 fluctuaeáză intranzitiv și figurat A fi în continuă mișcare și schimbare; a vădi inconsistență. Cadrele fluctuaează. Fluctua mereu în comportări. Uzul fluctua încă între cei doi termeni. Fluctua mereu în comportări. Uzul fluctua încă între cei doi termeni. Fluctuá a fluctua -tu-a verb, indicativ prezent 3 fluctueáză, persoana întâi plural: noi fluctuắm -tu-ăm; conjunctiv prezent 3 să fluctuéze -tu-e-; gerunziu fluctuấnd -tu-ând. |
GRAMATICA cuvântului FLUCTUA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fluctua. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FLUCTUA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fluctua? Vezi cuvântul fluctua desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fluctua?[ fluc-tu-a ] Se pare că cuvântul fluctua are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FLUCTUA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învechit; în sintagma vârsta de mijloc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul fluctua se conjugă: ei ele fluctueáză
