eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a fini


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Fini [ fi-ni ]
VEZI SINONIME PENTRU fini PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a fini în mai multe dicționare

Definițiile pentru a fini din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a fini
Verbul: a fini (forma la infinitiv)
A fini conjugat la timpul prezent:
  • eu finesc
  • tu finești
  • el ea finește
  • noi finim
  • voi finiți
  • ei ele finesc
VEZI VERBUL a fini CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINI:
FINÍ, finesc, verb IV. tranzitiv (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A FINI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FINI:
A FINÍ a finiésc tranzitiv rar A duce până la fine; a termina; a sfârși; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. /<fr. finir, latina finire
Forme diferite ale cuvantului a fini: a finiésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FINI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FINI:
FINÍ, finesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A sfârși, a isprăvi, a termina.

– Din limba franceza finir, latina finire.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FINI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FINI:
FINÍ, finesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A sfârși, a isprăvi, a termina.

– Din limba franceza finir, latina finire.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

fini
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fini:
fini verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 110 / prezentul indicativ: fininesc / Etimologie: franceza finir, lat finire] (Frî) 1-2 A (se) termina.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FINI
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FINI:
FINÍ verb IV. trecut, reflexiv ((livresc)) A (se) termina, a (se) sfârși. / < limba franceza finir, italiana finire].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FINI
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FINI:
FINÍ verb trecut, reflexiv a (se) termina, a (se) sfârși. (< limba franceza finir, latina finire)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

fini
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fini:
fini verb vezi FINALIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fini
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fini:
finí (a fini) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele finésc
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fini
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fini:
finí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele finésc
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A FINI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fini
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fini dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A FINÍ finiésc tranzitiv rar A duce până la fine; a termina; a sfârși; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui.
I, 110 / prezentul indicativ: fininesc / Etimologie: franceza finir, lat finire] Frî 1-2 A se termina.
Finí a fini învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele finésc.

GRAMATICA cuvântului fini?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fini.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fini poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE fini?
    Vezi cuvântul fini desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fini?
    [ fi-ni ]
    Se pare că cuvântul fini are două silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fini

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Bob numărat?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a de circumstanță, ivit întâmplător; b uzat, vândut cu preț redus; a da ocazia
    mușchi care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt
    exact, până la capăt, totul
    a fi zăpăcit, nebun
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app