 | as |
|
| Fierbe [ fi-er-be ] VEZI SINONIME PENTRU fierbe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a fierbe fierb în mai multe dicționareDefinițiile pentru a fierbe fierb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a fierbe (forma la infinitiv) A fierbe conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FIERBE: FIÉRBE, fierb, verb III. 1. intranzitiv (Despre un lichid) A trece în stare de vapori, prin clocotire în toată masa, sub acțiunea căldurii. vezi clocoti. Apa fierbe la 100° Celsius, la presiunea atmosferică normală. (tranzitiv) Am fiert bine laptele. • (Subiectul e vasul în care fierbe un lichid) Samovarul fierbe. • Expresia: Nu-ți băga nasul (sau mîna) unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc. A se amesteca unde nu-i fierbe oala vezi amesteca. ♦ figurat (Despre apa unui rîu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri. În jurul clădirii negre, fierbeau apele spumegînd. SADOVEANU, O. I 406. Marea luă o culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țișnind în aer și fierb scoțînd scîntei. ALECSANDRI, P. II 136. 2. intranzitiv (Despre mîncări, alimente etc.) A fi supus acțiunii de fierbere a apei (sau a altui lichid) în care e pus pentru a fi preparat. Pune carnea la fiert. ▭ În cetate-aici erau... toți străjerii și așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. Lasă bucatele la foc să fiarbă. CREANGĂ, P. 30. • Expresia: A fierbe toți într-o oală vezi oală. ♦ tranzitiv A prepara, a găti (un aliment) prin fierberea lichidului în care e pus. Fierb cartofi. ▭ Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe... cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214. ♦ tranzitiv A supune un corp acțiunii fierberii apei, în anumite scopuri. Am fiert rufele. 3. intranzitiv figurat (Despre oameni) A fi cuprins de un sentiment puternic, de o pasiune; a fi agitat, a fi într-o stare de mare frămîntare. își aduse aminte de cealaltă obrăznicie, suferită în cursul dimineții din partea prințului. Acum fierbea de rușine și de furie. DUMITRIU, N. 33. Fierbeam de nemulțumire, căci mi-era penibil să aud vorbindu-se cu atîta ușurință despre tata. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu verb reflexiv:eam să spui cucoanelor. CARAGIALE, O. I 46. • (Cu inversarea construcției) Urmase să fiarbă în ea necazul împotriva omului. DUMITRIU, N. 47. În glasul lui sălbatic fierbea mînia. SADOVEANU, O. I 304. ♦ (Despre sîngele oamenilor) A clocoti, a se înfierbînta din cauza unui sentiment puternic, a unei pasiuni etc. Tomșa tresări cu sîngele fierbînd în vine. SADOVEANU, O. VII 11. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte. DELAVRANCEA, A. 99. ♦ tranzitiv (Complementul indică o persoană) A frămînta, a necăji, a chinui. Uite-așa mă fierbe de-un ceas! REBREANU, R. I 193. O fierbe ciuda pe urîta, Că-s mai frumoasă decît ea. COȘBUC, P. I 129. Nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămîni de zile? CARAGIALE, O. I 45. • Expresia: A fierbe (pe cineva) fără apă vezi apă. ♦ tranzitiv (Rar; cu privire la acțiuni) A pune la cale, a pregăti prin mari agitații. (reflexiv pasiv) La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași... Kogălniceanu și alții au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani. CREANGĂ, A. 161. 4. intranzitiv figurat (Despre văzduh, despre o întindere etc.) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă, – împrejurimile fierbeau, și în răstimpurile de tăcere, de departe se auzeau ca răspunsuri, în hugeaguri și livezi, alte cîntece de privighetori. SADOVEANU, O. VI 331. Fierbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. III 441. 5. intranzitiv (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). Vinul aspriu fierbea, cînd țîșnea în cofe. SADOVEANU, O. I 69. Nevastă, du-te, adă Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131. 6. tranzitiv figurat (Cu privire la dansuri, jocuri, cîntece etc.) A executa cu foc, din toată inima. Prinzînd moș Bodrîngă la inimă, să nu înceapă a cînta din fluier o corăbiască de cele frămîntate în loc?... Și așa o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa. CREANGĂ, A. 98. Pe tot drumul, ca să uite de aleanu de acasă... au pe cîte unul ce le fierbe din fluier cîntece de jele, mai rar de joc. ȘEZ. IV 17. – Forme gramaticale: perfectul simplu fiersei, participiu fiert. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fierbe: fierbe [Atestat: PALIA (1582), ap. CP. 158 / S și: (înv) ferfierbe / prezentul indicativ: fierb / Ps: fierbersei, (înv) fierbebui, (Ban; înv) fierberș(u), (reg) fierbebsei Pt: fiert / Etimologie: moștenit din latinescul fervere] 1-2 vti A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață Cf a clocoti. 3 vi (despre un vas) A conține un lichid care fierbe (1). 4 verb tranzitiv: (Îe) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala A interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. 5 vi (Reg; despre gunoi) A fumega. 6 vi (despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării) Cf a dospi. 7 vi (Fig; despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, cu valuri mari și zgomotoase. 8 vi (Fig; despre spații din natură) A vui. 9 vi (înv) A forfoti. 10 vi (despre alimente) A se afla într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. 11 verb tranzitiv: (Îvp) A găti o mâncare (prin fierberea alimentelor). 12 verb tranzitiv: A supune un corp acțiunii fierberii apei. 13 verb tranzitiv: (Spc; despre rufe) A dezinfecta rufele prin fierbere. 14 verb tranzitiv: (Spc; despre fier) A alipi prin lovituri de ciocan două bucăți de fier, după ce au fost înroșite în foc. 15 vi (Fig; despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare. 16 verb tranzitiv: (Fig) A necăji pe cineva. 17 verb tranzitiv: (Fig) A chinui pe cineva. 18 verb tranzitiv: (Pop; c. i. un dans, un cântec) A executa cu foc, din toată inima. 19 verb tranzitiv: (Rar; fig) A pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă) Și: a coace, a pune la cale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FIERBE: FIÉRBE, fierb, verb III. 1. intranzitiv și tranzitiv A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. • intranzitiv (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. • Expresia: (intranzitiv) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ intranzitiv (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ intranzitiv figurat (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. intranzitiv (Despre alimente) A se afla introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ tranzitiv A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. intranzitiv figurat (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ tranzitiv A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ tranzitiv (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. intranzitiv figurat (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [perfectul simplu fiersei, participiu fiert] – latina fervere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FIERBE: FIÉRBE, fierb, verb III. 1. intranzitiv și tranzitiv A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. • intranzitiv (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. • Expresia: (intranzitiv) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ intranzitiv (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ intranzitiv figurat (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. intranzitiv (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ tranzitiv A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. intranzitiv figurat (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ tranzitiv A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ tranzitiv (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. intranzitiv figurat (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, participiu fiert] – latina fervere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FIERBE fierb: A FIÉRBE fierb intranzitiv 1) (despre lichide) A se agita sub acțiunea căldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi în proces de trecere la starea comestibilă sub acțiunea temperaturii înalte. 3) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) figurat (despre persoane) A fi cuprins de agitație; a se agita. 5) (despre spații) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a răsuna. Valea fierbe. [silabe fier-be] /<lat. fervere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru FIERBE: FIÉRBE verb III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FIERBE: FIERBE verb 1. a clocoti, (rar) a colcăi, (popular) a unda, (învechit) a undeza. (Apa fierbe pe plită.) 2. (Transilvania) a coace. (A fierbe un ou.) 3. a coace, a opări. (fierbe firele de tort.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fierbe: fiérbe verb (silabe fier-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fierb, perfectul simplu persoana întâi singular: eu fierséi, persoana întâi plural: noi fiérserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural fiárbă; participiu fiert Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fierbe: fiérbe (a fierbe) (fier-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fierb, perfectul simplu persoana întâi singular: eu fierséi, persoana întâi plural: noi fiérserăm; conjunctiv prezent 3 să fiárbă; participiu fiert Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FIERBE FIERB' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FIERBE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fierbe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 158 / S și: înv ferfierbe / prezentul indicativ: fierb / Ps: fierbersei, înv fierbebui, Ban; înv fierberșu, reg fierbebsei Pt: fiert / Etimologie: moștenit din latinescul fervere] 1-2 vti A trece sau a face să treacă un lichid în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață Cf a clocoti. 4 verb tranzitiv: Îe A se amesteca sau a umbla, a-și băga nasul unde nu-i fierbe oala A interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. Apa fierbe pe plită. A fierbe un ou. Fierbe firele de tort. Fiérbe a fierbe fier- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fierb, perfectul simplu persoana întâi singular: eu fierséi, persoana întâi plural: noi fiérserăm; conjunctiv prezent 3 să fiárbă; participiu fiert. Fierbe firele de tort. |
GRAMATICA cuvântului FIERBE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fierbe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FIERBE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE fierbe? Vezi cuvântul fierbe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fierbe?[ fi-er-be ] Se pare că cuvântul fierbe are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL FIERBE Inţelegi mai uşor cuvântul fierbe dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Nu-ți băga nasul sau mîna unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc intranzitiv A se amesteca sau a umbla, a-și băga nasul unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc intranzitiv A se amesteca sau a umbla, a-și băga nasul unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid apă, zeamă, supă care fierbe; în expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FIERBE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Logică; în sintagma terțul exclus?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
