 | as |
|
| Risipitor [ ri-si-pi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU risipitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a fi risipitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a fi risipitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR: RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adjectiv 1. (În opoziție cu strîngător, econom) Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. Cu cît egumenul este econom, cu atît frate-său e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. • (Adverbial) Nici un romîn nu avea atiția bani și nu trăia atît de risipitor ca el. VORNIC, P. 126. 2. (Învechit) Care produce ruină; distrugător, nimicitor. Țara slăbită de atîtea nevoi ale războaielor, ale domnilor tirani și risipitori de țară. BĂLCESCU, O. II 143. Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPITOR: RISIPITOR adjectiv, substantiv cheltuitor, (livresc) prodig, (rar) risipelnic, (Transilvania și Maramures) prădător, (învechit) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (familial figurat) spart. (Om risipitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR: RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adjectiv 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (învechit) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR: RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adjectiv 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (învechit) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A FI RISIPITOR: A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastră, (despre alcoolici) a-și bea banii, a mânca banii cu lingura, a sparge (bani), a spânzura banii, a toca. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR: RISIPITÓR risipitoroáre (risipitoróri, risipitoroáre) și substantival. Care risipește; cheltuitor. /a risipi + sufix risipitortor Forme diferite ale cuvantului risipitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru risipitor: risipitor adjectiv verbal DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru risipitor: risipitór adjectiv masculin, plural risipitóri; forme singular și plural risipitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru risipitor: risipitór adjectiv masculin, plural risipitóri; forme singular și plural risipitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru risipitor: risipitór, -oáre adjectiv Cheltuitor fără socoteală, prodig. Forme diferite ale cuvantului risipitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Risipitor: Risipitor ≠ avar, econom, strângător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RISIPITÓR: RISIPITÓR adjectiv, substantiv verbal cheltuitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru risipitor: risipitor m. cel ce risipește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FI RISIPITOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL risipitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului risipitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om risipitor. RISIPITÓR risipitoroáre risipitoróri, risipitoroáre și substantival. /a risipi + sufix risipitortor. |
GRAMATICA cuvântului risipitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului risipitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul risipitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE risipitor? Vezi cuvântul risipitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul risipitor?[ ri-si-pi-tor ] Se pare că cuvântul risipitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL risipitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nervi adrenergici?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
