 | as |
|
| Fărâmiţa [ fă-râ-mi-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU fărâmiţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a faramita în mai multe dicționareDefinițiile pentru a faramita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a fărâmița (forma la infinitiv) A fărâmița conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚA: FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚA: FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărâmița: fărâmița verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: PANN, ap.TDRG / V: faramitarămfaramita, faramitarămiți / prezentul indicativ: faramitațez / Etimologie: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărâmiță: fărâmiță substantiv feminin [Atestat: ȘEZ. I, 68 / V: faramitarămfaramita, firimfaramita / Plural: faramitațe / Etimologie: fărâmă + -iță] 1-2 (Șhp) Fărâmă (2) (mică). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ: FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, substantiv feminin Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + sufix -iță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ: FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, substantiv feminin Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + sufix -iță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FĂRÂMIȚA: A FĂRÂMIȚÁ a faramitaéz tranzitiv (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță Forme diferite ale cuvantului a faramita: a faramitaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ: FĂRÂMÍȚĂ faramitae forme (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + sufix faramitaiță Forme diferite ale cuvantului faramita: faramitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fărămiță: fărămíță forme, plural e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne. – Și sf-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fărâmița: fărâmițá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu fărâmițéz, persoana a treia singular: el / ea și plural fărâmițeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fărâmiță: fărâmíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat fărâmíței; plural fărâmíțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fărâmiță: fărâmíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat fărâmíței; plural fărâmíțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fărâmița: fărâmițá (a faramita) verb, indicativ prezent 3 fărâmițeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărămiță: fărămiță substantiv feminin v fărâmiță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ: FĂRÂMÍȚĂ substantiv fărâmică. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărămița: fărămița v vezi fărâmița Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FARAMITA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fărămița Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fărămița dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TDRG / V: fărămițarămfărămița, fărămițarămiți / prezentul indicativ: fărămițațez / Etimologie: fărâmiță] 1-2 A se transforma în fărâmițe. I, 68 / V: fărămițarămfărămița, firimfărămița / Plural: fărămițațe / Etimologie: fărâmă + -iță] 1-2 Șhp Fărâmă 2 mică. A FĂRÂMIȚÁ fărămițaéz tranzitiv corpuri fragile A face să se fărâmițeze. FĂRÂMÍȚĂ fărămițae forme diminutiv de la fărâmă Fărâmă mică. /fărâmă + sufix fărămițaiță. Fărâmițá a fărămița verb, indicativ prezent 3 fărâmițeáză. |
GRAMATICA cuvântului fărămița? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fărămița. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fărămița poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fărâmiţa? Vezi cuvântul fărâmiţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fărâmiţa?[ fă-râ-mi-ţa ] Se pare că cuvântul fărâmiţa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fărămița |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma teoria generației spontanee?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul fărâmița se conjugă: ei ele fărâmițeáză
