 | as |
|
| Natură [ na-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU natură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face plata in natura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face plata in natura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ, naturi, substantiv feminin 1. Lumea materială care constituie realitatea obiectivă existentă în afara conștiinței și independent de ea, organizată într-un tot unitar, coerent, în veșnică mișcare și dezvoltare; univers, lume. Natura există independent de orice filozofie; ea este temelia pe care am crescut noi, oamenii, noi înșine produse ale naturii; în afara naturii și a omului nu există nimic. MARX-ENGELS, O. A. II 398. Se simțea în aer că vine furtuna. O grijă înfioră mulțimea, căci pe deasupra capetelor plana ca un mister eterna groază de elementele naturii. BART, E. 237. • Științele naturii = (în opoziție cu științele sociale) științele care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare. ♦ (În limbaj curent) Lumea înconjurătoare (vegetația, formele de relief, apele etc.). Îndeletnicirea... vînatului și pescuitului i-ar fi prelungit bucuria luminii în natura veșnic înnoită, în cîmpii și dumbrăvi. SADOVEANU, E. 43. Natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă. ANGHEL, PR. 61. Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer și pe toate din natură. EMINESCU, O. I 142. • (Numai în expresie) Natură moartă = a) grup de obiecte neînsuflețite. În sînul acestei naturi moarte... doctorul trăia singur, misterios, ca un mag din alte verb reflexiv:emi. BART, E. 173; b) pictură care înfățișează un astfel de grup. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. • locuțiune adjectiv și adverb După natură = (executat) direct după obiectele din realitate, fără intermediul unei reproduceri. Pictează după natură. 2. (Numai în locuțiune adjectiv și adverb) În natură = (în opoziție cu în bani) în obiecte, în mărfuri, în produse. A plăti în natură. Impozit în natură. ▭ Hoțul prins întoarce în fine cele furate sau în natură sau în pielea sa. GHICA, A. 663. 3. Totalitatea caracteristicilor fizice sau psihice ale unui individ; fire, fel de a fi, temperament. În rîndul primilor realiști stă Costache Negruzzi, natură cumpătată și discretă. VIANU, A. P. 47. Sînt oameni închiși... naturi posomorîte și refractare care împrăștie în jurul lor ca o senzație de frig. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. 4. Caracter specific al unui lucru, calitate; fel de a fi. Datoria... fiecărui patriot era ca nici un minut să nu înceteze din lucrări, care de natura lor să fie ca o protestație energică. GHICA, A. 795. Acești doi oameni vestiți prin cercările lor, unul cu idei, cu foc, inimă și talent, al doile cu giudecată dreaptă numai și conștiința naturei limbei, sînt Ronsard și Malherbe. RUSSO, S. 64. • locuțiune adjectiv De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... Argument de natură să impresioneze. ▭ Expresia: Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ, naturi, substantiv feminin 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. • Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = gen al picturii și graficii care înfățișează subiecte neînsuflețite (flori, obiecte ceramice etc.) grupate sau aranjate într-un anumit decor; natură statică. • locuțiune adjectiv și adverb După natură = având ca model obiectele din realitate. • În natură = a) ( locuţiune adverbiala) în realitate, aievea, în persoană; b) (locuțiune adjectiv și adverb) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezultă din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate. • locuțiune adjectiv De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... • Expresia: Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din limba franceza nature, latina, italiana natura, germana Natur. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ, naturi, substantiv feminin 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. • Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; prin extensie pictură care înfățișează un astfel de grup. • locuțiune adjectiv și adverb După natură = având ca model obiectele din realitate. • În natură = a) ( locuţiune adverbiala) în realitate, aievea, în persoană; b) (locuțiune adjectiv și adverb) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate. • locuțiune adjectiv De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... • Expresia: Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din limba franceza nature, latina, italiana natura, germana Natur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ naturai forme 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea ființelor și lucrurilor existente. * natura moartă a) grup de obiecte neînsuflețite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) natura înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliște; peisaj. A admira naturaa. * În sânul naturaii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) figurat Caracter specific; esență. naturaa lucrurilor. 4): În natura în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După natura după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. naturaa umană. * Obișnuința este a doua natura se spune despre o stare sau o acțiune cu care s-a obișnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. * Cărbune de natura organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de așa natura (lucrurile sunt) de așa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, latina, italiana natura, germana Natur Forme diferite ale cuvantului natura: naturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru natură: * natúră forme, plural ĭ (latina natura, despre natus, născut. vezi nat). Totalitatea lucrurilor care există realmente, fire: cele treĭ regnurĭ ale naturiĭ. Ordine stabilită în univers: legile naturiĭ. Ceĭa ce e natural: a schimosi natura. Esență, caracter, origine: natura divină, umană, vegetală, minerală. Organizațiunea fie-căruĭ animal: natura peșteluĭ e de a trăi în apă. Temperament: natură bilioasă. Înclinațiune a sufletuluĭ: natură nobilă. Afecțiune a sîngeluĭ, a raseĭ: sentimentele naturiĭ. Valoare proprie, lucru natural saŭ marfă (nu banĭ): a plăti în natură. Model natural după care pictează pictoru: a picta după natură. Fel: obĭecte de natură diferită. Contra naturiĭ, contra indicațiunilor naturiĭ. A forța natura, a verb reflexiv:ea maĭ mult de cît poate natura (de ex., a chinui un copil să învețe ceĭa ce e prea greŭ p. etatea luĭ). A plăti naturiĭ tributu, a muri. Natură moartă. vezi mort. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATURĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cîntecul se răspîndea peste întreaga natura.) 2. (pictură) natură moartă = natură statică; natură statică = natură moartă. 3. esență, substanță. (natura unui fenomen.) 4. calitate, însușire. (natura unui lucru.) 5. caracter, factură, fel, gen. (Competiție de o natura aparte.) 6. conformație, constituție, factură, fizic, structură, (învechit) temperament. (O natura delicată sau robustă.) 7. caracter, fire, structură, temperament, (livresc) umoare, (învechit și regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă. (O natura emotivă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ substantiv feminin 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. • Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< latina, italiana natura, limba franceza nature]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru natură: natură forme 1. totalul lucrurilor create: a contempla natura; 2. ordine stabilită în univers: legile naturei; 3. organizarea ființelor însuflețite: natura omului; 4. caracter particular: natura focului; 5. afecțiune naturală între consângeni: sentimentele naturei; 6. dispozițiune sufletească: deprinderea e a doua natură; 7. producțiunile naturei: arta pretinde a perfecționa natura; 8. lucrul însuș: hrana se poate primi în natură sau în bani. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ substantiv feminin 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ♦ științele ĩi = științele naturale; natura moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de natura să = capabil să..., apt să... (< latina natura, limba franceza nature) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru natură: natúră (natúri), substantiv feminin – Fire, caracter. latina natura (secolul XVIII), și apoi din limba franceza nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – derivat (din limba franceza ) natural, adjectiv; naturalețe, substantiv feminin; naturalist, substantiv masculin; naturaliza, verb; naturalism, substantiv neutru; denatura, verb; supranatural, adjectiv, după limba franceza surnaturel. Forme diferite ale cuvantului natura: natúri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru NATURA: NATURA, revistă înființată la București în 1949. Organ al societății de științe biologice (din 1969). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a face plata în natură: a face plata în natură expresie (despre femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NATURĂ: NATÚRĂ substantiv verbal cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru natură: natură substantiv verbal CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru natură: natúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat natúrii; plural natúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru natură: natúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat natúrii; plural natúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE PLATA IN NATURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL natură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului natură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NATÚRĂ naturăi forme 1 Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea ființelor și lucrurilor existente. * natură moartă a grup de obiecte neînsuflețite, utilizabile; b pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen fructe, legume, flori, vânat etc. Din sau de la natură înnăscut. A admira naturăa. * În sânul naturăii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. Naturăa lucrurilor. 4: În natură în produse naturale sau create de om ori în prestări de servicii. 5: După natură după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. Naturăa umană. * Obișnuința este a doua natură se spune despre o stare sau o acțiune cu care s-a obișnuit cineva. * Cărbune de natură organică cărbune animal. Lucrurile sunt de așa natură lucrurile sunt de așa fel. Cîntecul se răspîndea peste întreaga natură. Natură unui fenomen. Natură unui lucru. Competiție de o natură aparte. O natură delicată sau robustă. O natură emotivă. Cântecul se răspândea peste întreaga natură. |
GRAMATICA cuvântului natură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului natură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul natură poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE natură? Vezi cuvântul natură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul natură?[ na-tu-ră ] Se pare că cuvântul natură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL natură Inţelegi mai uşor cuvântul natură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Științele naturii = în opoziție cu științele sociale științele care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare Numai în expresie Natură moartă = a grup de obiecte neînsuflețite locuțiune adjectiv și adverb După natură = executat direct după obiectele din realitate, fără intermediul unei reproduceri Numai în locuțiune adjectiv și adverb În natură = în opoziție cu în bani în obiecte, în mărfuri, în produse = capabil să ▭ Expresia: Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale Natură moartă = gen al picturii și graficii care înfățișează subiecte neînsuflețite flori, obiecte ceramice etc locuțiune adjectiv și adverb După natură = având ca model obiectele din realitate În natură = a locuţiune adverbiala în realitate, aievea, în persoană; b locuțiune adjectiv și adverb în obiecte, în produse nu în bani = capabil să Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent fructe, flori, vânat etc locuțiune adjectiv și adverb După natură = având ca model obiectele din realitate În natură = a locuţiune adverbiala în realitate, aievea, în persoană; b locuțiune adjectiv și adverb în obiecte, în produse nu în bani = capabil să Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles Pictură natură moartă = natură statică; natură statică = natură moartă Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup ♦ științele ĩi = științele naturale; a face plata in natura moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite ♦ de a face plata in natura să = capabil să Pictură natură moartă = natură statică; natură statică vezi natură moartă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL natură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mulțime vidă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul natură are forma: natúri
