 | as |
|
| Muzică [ mu-zi-că ] VEZI SINONIME PENTRU muzică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face muzica în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face muzica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ (< latina, italiana , limba franceza , germană) substantiv feminin 1. Artă ale cărei mijloace de exprimare sunt sunetele. 2. Știința sunetelor și a organizării acestora conform unor sisteme (privind modul, tonalitatea, ritmul) și unor norme de compoziție (privind, melodia, armonia, polifonia, forma). 3. Operă muzicală, producție aparținând muzicii. • Muzica vocală = muzica concepută pentru voce. Muzica instrumentală = muzica destinată unui instrument sau unui ansamblu instrumental. Muzica de cameră = muzica destinată unui grup restrâns de interpreți. Muzica simfonică = muzica concepută pentru orchestra simfonică. Muzica vocal-simfonică = muzica concepută pentru un ansamblu mare, compus din orchestră și coregrafie Muzica programatică vezi programatic. Muzica religioasă = muzica vocală sau vocal-instrumentală compusă pe texte de rugăciuni, cântată în timpul serviciului divin. Muzica concretă = lucrare muzicală realizată prin înregistrarea pe bandă de magnetofon a unor sunete din natură sau produse artificial, care apoi sunt transformate sau montate; inventatorul ei este inginerul și muzicianul francez P. Schaeffer, care a realizat primele experiențe în 1948. Muzica serială vezi dodecafonism. Muzica ușoară = muzica de largă accesibilitate, bazându-se pe intonații de cântec, pe ritmuri de dans sau de marș. Muzica populară = muzica de largă circulație, caracterizată prin faptul că este o creație colectivă și anonimă. Muzica de teatru = muzica originală, concepută pentru a acompania desfășurarea unei reprezentații teatrale. Muzica de film = muzica înregistrată, ce constituie coloana sonoră a unei pelicule cinematografice. Mai există muzica de dans, muzica corală, muzica pop, muzica rock, muzica folk, muzica de jaz, muzica electronică etc. 4. Formație instrumentală. • Muzica militară = fanfară. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ, (2) muzici, substantiv feminin 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate în chip armonic; prin extensie opere create în domeniul acestei arte. Muzică populară romînească. ▭ În viața lui Lenau, muzica are o mare însemnătate. IONESCU-RION, C. 66. Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii. EMINESCU, O. I 102. Acest neam este foarte iubitori de muzică. GOLESCU, Î. 119. • Muzică de cameră vezi cameră. ♦ Melodie, armonie a unei compoziții muzicale executate cu vocea sau cu un instrument. Muzica curgea și se amesteca cu jocul – ca un vifor. SADOVEANU, O. VII 252. Undeva se aude o muzică minunată. C. PETRESCU, S. 45. • figurat Secretul muzicii eminesciene rezidă în cuvînt, nu în rimă. ROSETTI, S. L. 54. Prin mîndra fermecare sun-o muzică de șoapte. EMINESCU, O. I 142. 2. Orchestră. Muzica rări tactul, pînă se opri obosită. BART, E. 151. Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72. Ceasul... cînta mai frumos decît toate muzicile din lume. RETEGANUL, P. II 10. • Muzică militară = fanfară. Muzica militară cînta adinioarea în parc. IBRĂILEANU, A. 41. • Expresia: (Familiar) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ, (4) muzici, substantiv feminin 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei. 3. (Adesea figurat) Creație componistică, melodie, cântec; prin extensie executare sau audiere a unei compoziții muzicale. • Expresia: (familial) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. • Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. – Din latina, italiana musica, limba franceza musique, germana Musik. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ, (4) muzici, substantiv feminin 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei. 3. (Adesea figurat) Creație componistică, melodie, cântec; prin extensie executare sau audiere a unei compoziții muzicale. • Expresia: (familial) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. • Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. – Din latina, italiana musica, limba franceza musique, germana Musik. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ muzicaci forme 1) Arta care exprimă sentimente, idei, stări psihice în imagini artistice sonore. * muzica vocală muzică interpretată cu vocea (de către un cântăreț, un ansamblu sau de către un cor). muzica instrumentală muzică executată la instrumente, fără participarea vocilor omenești. 2) Creație muzicală; melos. 3) Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 4) figurat Îmbinare melodioasă a sunetelor vorbirii în cadrul unei opere literare. muzicaca din versul lui Eminescu. 5): muzica militară fanfară (militară). [G.-D. muzicii] /<lat., italiana musica, limba franceza musique, germana Musik Forme diferite ale cuvantului muzica: muzicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ substantiv feminin 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin extensie) totalitatea operelor muzicale. ♦ muzica ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ muzica militară = fanfară; (familial) a-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) scandal. (< latina, italiana musica, limba franceza musique, germana Musik) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru muzică: múzică (múzici), substantiv feminin – 1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. – 2. Muzicuță, armonică. – 3. (argotic) Gură, plisc. – Mr. muzica. în franceză musique, și în mr. din italiana musica, conform limba turcă, limba bulgară muzika. Este dubletul lui musichie, substantiv feminin (muzică; muzică gregoriană), învechit, din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), conform limba slavă (veche) musikija. Ortografia musică (și derivat) este învechit – derivat muzic, substantiv masculin (învechit, muzician), din italiana musico; muzical, adjectiv, din limba franceza musical; muzicant, substantiv masculin, din germana Musikant; muzicesc, adjectiv (învechit, muzical); muzicuță, substantiv feminin (armonică; argotic, gură). Forme diferite ale cuvantului muzica: múzici Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ substantiv feminin 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (prin extensie) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. • Muzică militară = fanfară; (familial) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Variante musică substantiv feminin / < latina, italiana musica, limba franceza musique < greacă mousike – arta poeziei și a cântecului]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru muzică: múzică, muzici substantiv feminin 1. Arta de a exprima sentimente, idei, stări psihice etc. în imagini artistice sonore. • Muzică bisericească (psaltică sau orientală) = muzică specifică termen bisericesc ortodoxe; psaltichie; (învechit) muzichie. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Orchestră, fanfară. – Din latina musica, limba franceza musique, germana Musik. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MUZICĂ s. 1. (muzică) cîntec, compoziție, melodie, (livresc) melopee, melos, (învechit) scop. (O muzica armonioasă.) 2. (muzică) cîntare. (muzica se aude pînă departe.) 3. fanfară, (rar) capelă. (În parc cîntă muzica.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MUZICA: MUZICA, revistă a Uniunii Compozitorilor din România și a Ministerului Culturii. Înființată în 1950. Din 1954, apare lunar, la București, până în 1990, când devine trimestrială. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru muzică: múzică substantiv feminin, genitiv dativ articulat múzicii; (orchestre) plural múzici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru muzică: muzică, denumirea populară a fanfarei (6) în Banat. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a face muzică: a face muzică expresie (argoul lumii interlope) a se plânge, a protesta. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru muzică: muzică, muzici substantiv feminin gălăgie, scandal. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUZICĂ: MÚZICĂ substantiv verbal acordeon, orchestră. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru muzică: muzică substantiv verbal ACORDEON. ORCHESTRĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru muzică: !múzică substantiv feminin, genitiv dativ articulat múzicii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE MUZICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL muzică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului muzică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÚZICĂ muzicăci forme 1 Arta care exprimă sentimente, idei, stări psihice în imagini artistice sonore. * muzică vocală muzică interpretată cu vocea de către un cântăreț, un ansamblu sau de către un cor. Muzică instrumentală muzică executată la instrumente, fără participarea vocilor omenești. Muzicăca din versul lui Eminescu. 5: muzică militară fanfară militară. O muzică armonioasă. Muzică se aude pînă departe. În parc cîntă muzică. Muzică se aude până departe. |
GRAMATICA cuvântului muzică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muzică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul muzică poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE muzică? Vezi cuvântul muzică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muzică?[ mu-zi-că ] Se pare că cuvântul muzică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL muzică Inţelegi mai uşor cuvântul muzică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVocală = m Instrumentală = m De cameră = m Simfonică = m Vocal-simfonică = m Religioasă = m Concretă = lucrare muzicală realizată prin înregistrarea pe bandă de magnetofon a unor sunete din natură sau produse artificial, care apoi sunt transformate sau montate; inventatorul ei este inginerul și muzicianul francez P Ușoară = m Populară = m De teatru = m De film = m Militară = fanfară Muzică militară = fanfară Familiar A-i face cuiva muzică = a-i face cuiva gălăgie, scandal familial A-i face cuiva muzică = a-i face cuiva gălăgie, scandal Muzică militară = fanfară Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor familial A-i face cuiva muzică = a-i face cuiva gălăgie, scandal Muzică militară = fanfară Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor ♦ a face muzica ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans ♦ a face muzica militară = fanfară; familial a-i face cuiva a face muzica = a-i face cuiva scandal Muzică militară = fanfară; familial a-i face cuiva muzică = a-i face cuiva gălăgie, scandal Muzică bisericească psaltică sau orientală = muzică specifică termen bisericesc ortodoxe; psaltichie; învechit muzichie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL muzică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chirilic, -ă, chirilici, -ce, adjectiv în sintagmele alfabet chirilic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul muzică are forma: múzici
