 | as |
|
| Frumos [ fru-mos ] VEZI SINONIME PENTRU frumos PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face frumos în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face frumos din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS3, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adjectiv 1. Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică. a) (Despre persoane și despre părți ale corpului) Avea ochii frumoși, negri. DUMITRIU, N. 156. Un băiețaș frumos, ca de doisprezece ani... ne întrebă ce poftim. HOGAȘ, DR. II 6. Iacăt-o înaintea lui... tot așa de tînără și de frumoasă de parcă nu trecuseră valurile verb reflexiv:emii. CARAGIALE, O. II 27. • (În comparații care îi întăresc sensul) Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț. COȘBUC, P. I 56. Ca un leu să fii de tare Și frumos ca primăvara. EMINESCU, L. P. 143. Copil frumos ca visul ce-n leagăn îl visai. BELDICEANU, P. 132. • (Substantivat) Frumoasa satului. ▭ De-acum, are să fie ca-n cîntec: are să se ieie frumos cu frumos, plăcut cu plăcut. CAMILAR, TEM. 175. Aci se fierb și oasele în vase aurite, Aci s-adun frumoasele Cînd nu mai sînt dorite. BOLINTINEANU, O. 70. ♦ (Substantivat, forme plural ) Ielele. L-au întîlnit vîntoasele și frumoasele. TEODORESCU, P. P. 360. b) (Despre lucruri din natură, despre obiecte și despre opere de artă) Priveliște frumoasă. ▭ Casele cele frumoase le vînduseră creditorii. CARAGIALE, O. III 48. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. EMINESCU, O. IV 81. Frumos antereu porți. ALECSANDRI, T. I 325. • Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură; (mai rar, în trecut, și) arhitectură, poezie, muzică, dans. • (Substantivat, în expresie) A lua (pe cineva) cu frumosul = a se arăta blajin (față de cineva), a trata (pe cineva) cu menajamente. (Eliptic) Va să zică nu verb reflexiv:ei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. Purtare frumoasă. Faptă frumoasă. 3. (Despre timp sau verb reflexiv:eme) senin, calm, bun. 4. (Despre lucruri și fapte) Important, considerabil, remarcabil. O recoltă frumoasă. Un succes frumos. Forme diferite ale cuvantului frumos: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. • Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, forme plural articulat) Ielele. 2. Care place, care trezește admirația din punct de vedere moral. • Expresia: (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. adverb 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. • Expresia: A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. substantiv neutru Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – latina formosus. Forme diferite ale cuvantului frumos: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. • Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, forme plural articulat) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. • Expresia: (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. adverb 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. • Expresia: A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. substantiv neutru Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – latina formosus. Forme diferite ale cuvantului frumos: -oÁsĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS1 adverb 1. Într-un mod plăcut, armonios, cu valoare estetică. Împăratul puse de împodobi palaturile și cetatea cît se putu mai frumos. ISPIRESCU, L. 36. Păr de aur pieptăna Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 510. 2. Potrivit, bine, așa cum se cuvine. Ce frumos mi-ar explica... mama lucrul acesta. SAHIA, N. 49. Să-l poată trimite pe-aci încolo după ce l-a găzduit frumos o noapte. CARAGIALE, O. III 62. • Expresia: A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine, a-i sta bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere. Stai, omule! nu șade frumos! CARAGIALE, O. III 36. A face frumos = (despre animale, mai ales despre cîini) a se ridica pe picioarele dinapoi, a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios. Nu-i frumos să lași ca să te sărute ofițerii. ALECSANDRI, T. I 209. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FRUMOS: FRUMOS adjectiv, substantiv 1. Fromosul, mold., 1411 (Glos); Frumosul, 1534 (ib); Ion feciorul Frumosului, 1665, mold. (Sd VII 59); Frumoșii t.; Frumoasa s. 2. Frumușan/u, act. -ul, vezi (17 A II 278); -i s. 3. Frumușălul (Dm); Frumuș/el s (Dm); -ei, -ele ss.; Frumușel b. (Hur 123); – Marcu (Grș 18); – (16 A I 436). 4. Frumușica, schit; fam. (Sd XV 88). 5. Frumoșeiu substantiv (Cat). 6. Frumușița s. 7. Contaminat cu Hurmuzachi: Frumuzachi (A Gen I 134); – Ioan (Bîr I); Frumusache act. Toponimele 1 – 8 pot fi independente de funcția antroponimică a substantiv frumos. 8. Cu meteorologie Formos fam., buc. Traducere în slavă: vezi Crasu. 9. Scurtat vezi Mușa. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRUMOS: FRUMOS adjectiv 1. arătos, chipeș, (popular) chipos, fălos, mîndru, ochios, (învechit și regional) vederos, (regional) marghiol, tîmbuș, (Transilvania) hireș, (prin vestul Transilvania) mușat, (Transilvania) nialcoș, (învechit) ghizdav, iscusit, (familial) gigea, (argotic) mișto. (Un flăcău frumos.) 2. arătos, aspectuos, falnic, impozant, (popular) mîndru. (O casă frumos.) 3. agreabil, drăguț, estetic, plăcut. (Un aspect frumos.) 4. bun, favorabil, prielnic. (Timp frumos.) 5. însorit, senin, (rar) soros, (popular) sorit. (O zi frumos.) 6. senin, (învechit) seninos. (Nopți frumos.) 7. bun. (Faptă frumos.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS2 substantiv neutru Categorie estetică prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoția estetică în fața fenomenelor și obiectelor naturii, ale vieții sociale, în fața operelor de artă și avînd ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru frumos: frumos a. 1. bine făcut, cu forme plăcute: om frumos;2. care face să simțim o plăcere amestecată cu admirațiune: un frumos spectacol; 3. însemnat: are o avere frumoasă. [latina FORMOSUS]. ║ n. ceeace e frumos: adevărul, frumosul, binele. ║ adverb (uneori) liniștit: șezi frumos. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS2 n. Însușire a obiectelor naturale și a creațiilor omenești care provoacă emoție estetică. /<lat. formosus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRUMÓS: FRUMÓS1 adverb 1) Într-un mod care place. A scrie frumos. 2) Așa cum trebuie; bine. A se purta frumos. /<lat. formosus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frumos: frumós adjectiv masculin, substantiv masculin, plural frumóși; forme singular frumoásă, genitiv dativ articulat frumoásei, plural frumoáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Frumos: Frumos ≠ hidos, nearătos, oribil, ridicol, slut, urâcios, urât, hâd, neplăcut Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frumos: frumós1 adjectiv masculin, plural frumóși; forme frumoásă, plural frumoáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a face frumos: a face frumos expresie a se umili, a accepta un compromis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frumos: frumós substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frumos: frumós2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE FRUMOS' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frumos Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frumos dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un flăcău frumos. O casă frumos. Un aspect frumos. Timp frumos. O zi frumos. Nopți frumos. Faptă frumos. Un flăcău frumos. O casă frumosoasă. Timp frumos. O zi frumosoasă. Nopți frumosoase. A scrie frumos. A se purta frumos. |
GRAMATICA cuvântului frumos? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frumos. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frumos poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE frumos? Vezi cuvântul frumos desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frumos?[ fru-mos ] Se pare că cuvântul frumos are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL frumos Inţelegi mai uşor cuvântul frumos dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură; mai rar, în trecut, și arhitectură, poezie, muzică, dans Substantivat, în expresie A lua pe cineva cu frumosul = a se arăta blajin față de cineva, a trata pe cineva cu menajamente Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans ♦ Substantivat, forme plural articulat Ielele Substantivat A lua pe cineva cu frumosul = a trata pe cineva blajin, cu menajamente A sta sau a ședea frumos = despre obiecte de îmbrăcăminte a i se potrivi cuiva, a-i veni bine; despre purtări a fi așa cum trebuie, cum se cere A face frumos = despre câini a sta sluj A fi frumos din partea cuiva = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans Substantivat A lua pe cineva cu frumosul = a trata pe cineva blajin, cu menajamente A sta sau a ședea frumos = despre obiecte de îmbrăcăminte a i se potrivi cuiva, a-i veni bine; despre purtări a fi așa cum trebuie, cum se cere A face frumos = despre câini a sta sluj A fi frumos din partea cuiva = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil A sta sau a ședea frumos = despre obiecte de îmbrăcăminte a i se potrivi cuiva, a-i veni bine, a-i sta bine; despre purtări a fi așa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere A face frumos = despre animale, mai ales despre cîini a se ridica pe picioarele dinapoi, a sta sluj A fi frumos din partea cuiva = a se cuveni, a fi cuviincios |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL frumos |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unii și alții?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul frumos are forma: frumoásă
La plural substantivul frumos are forma: frumóși
