Definiție a face figura

Cautăm definiția cuvântului a face figura în mai multe dicționare

Definițiile pentru a face figura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a figura (forma la infinitiv)
A figura conjugat la timpul prezent:

eu figurez
tu figurezi
el ea figurează
noi figurăm
voi figurați
ei ele figurează

VEZI VERBUL a figura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FIGURĂ:
FIGÚRĂ, figuri, substantiv feminin

1. Chip, față, obraz. Figura lui e numai o schiță de chip omenesc. ARGHEZI, P. T. 63. Cuprins de-un fel de vagă presimțire, Pîndii pe-ascuns figura-i nemișcată. TOPÎRCEANU, S. A. 106. Catinca... avea o figură simpatică, un zîmbet blajin și niște ochi mari și duioși. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
• Expresia: (Franțuzism rar) A face figură (bună, rea etc.) = a face o anumită impresie (bună sau rea) celor din juridic Damele de la curte... făceau o tristă figură. NEGRUZZI, S. I 104. Socotești că poți oare... Arătîndu-te în lume verb reflexiv:eo figură a face? ALEXANDRESCU, M. 268. A face figură de... = a avea aerul de..., a trece drept... Trebuie să facă sau figură de nătărău sau de impertinent. BOLINTINEANU, O. 318. (Familiar) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă, a păcăli (pe cineva). Peste verb reflexiv:eun sfert de ceas s-a arătat Baciu, furios... poate pentru că ghicise că i-am făcut figura. PAS, Z. III 36.

2. Imagine plastică a unei persoane, a unui animal sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.; chip. Figuri de animale. Figuri de ceară. ▭ Zidurile par scrise în întregime cu cifre și cu figuri, SAHIA, U.R.S.S. 23. Face cu bățul său figuri Și scutură din frunte făcînd încrețituri. COȘBUC, P. II 191.
• Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. Dreptunghiul este o figură geometrică.
♦ (fizică, tehnică) Forma exterioară a unui corp.
♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.).
♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc (rege, regină, nebun etc., prin extensie și pion) avînd forme caracteristice.

3. Grămadă de nisip, de pietriș etc., în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula, mai ușor volumul.

4. Persoană. Aceleași figuri așteaptă... sosirea trenurilor. SAHIA, N. 47.
♦ Persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. O sarcină de onoare care stă în fața scriitorilor noștri este crearea figurii tipice a comunistului, în toată bogăția sa sufletească, demn de a fi exemplu și obiect de imitare pentru oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 97.

5. (În expresie) Figură de stil sau figură poetică = procedeu stilistic prin care se modifică accepția proprie a unui cuvînt, pentru a da mai multă forță expunerii sau imaginii prezentate.
♦ (Logică) Figurile silogismului = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul termenului mediu în premise.

6. Poziție sau ansamblu de poziții și mișcări (la un dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc.). Prima figură a cadrilului. ▭ Două profesoare tinere predau cursuri de balet. Fete și băieți executau, în ritmul muzicii de pian, figurile explicate de maestre. SAHIA, U.R.S.S. 129.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

figură

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru figură:
figură substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 215 / A și: (înv) figfigura / Plural: figurari / Etimologie: franceza figure, lat figura] 1 Înfățișare a feței, a obrazului cuiva Și: chip (27), față (26), obraz. 2-3 (Îe) A face figura bună (sau rea) A face o impresie bună (sau rea) celor din juridic 4 (Îvr; îe) A face figura A însemna ceva (în societate). 5 (Fam; îe) A face (cuiva) figurara A face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută Și: a trage clapa (cuiva), a amăgi, a păcăli. 6 (Fam; îe) A face figurari A se da în spectacol. 7 (Fam; îae) A face fițe. 8 (Fam; despre aparate, dispozitive etc; îae) A nu funcționa (bine). 9 (Fam; îe) A se rupe în figurari A încerca cu orice preț să impresioneze. 10 (Îe) A face figura de... A avea aeml de... 11 (Îae) A fi considerat drept... 12 (Îae) A ține să fie considerat drept... 13 Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 14 (Îs) figura geometrică Ansamblu format din puncte, linii și suprafețe. 15 (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). 16 (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. 17 Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 18 Față (1). 19 Persoană. 20 (Spc) Persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii Și: personalitate, tip. 21 Personalitate marcantă. 22 (Îs) figura de stil (sau poetică) Procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. 23 (Îs) figura etimologică Construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. 24 (Log; îs) figurari silogistice Forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise. 25 (Psh; îoc fond) Modalitate prin care un element individual și structurat se detașează de ceea ce îl înconjoară. 26 (Cor) Succesiune de pași efectuată simultan de mai mulți dansatori. 27 (Spt) Exercițiu în programul unor discipline (patinaj, scrimă, schi etc.). 28 (Muz) Motiv, grup de note care formează o unitate ritmică sau tematică.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FIGURĂ

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FIGURĂ:
FIGÚRĂ substantiv feminin

1. chip, față, obraz.
♦ (familial) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.

2. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
♦ (matematică) figura geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
• carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
• (șah) fiecare dintre piesele de joc.

3. persoană; personalitate.

4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.

5. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
♦ figura de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.

6. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.). (< limba franceza figure, latina figura)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

FIGURĂ

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FIGURĂ:
FIGÚRĂ substantiv feminin

1. Chip, față, obraz.

2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp.
• Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.).
♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică).

3. Persoană; personalitate.

4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.

5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică.
• Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. vezi trop.
♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise.

6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< italiana , latina figura].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FIGURĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FIGURĂ:
FIGÚRĂ figurai forme

1) Ansamblu de trăsături specifice ale feței; chip; fizionomie.

2) Imagine a unui obiect sau a unei ființe, reprezentată printr-un desen, pictură sau sculptură.

3) fam. Om cu merite în viața publică.

4) Carte de joc care reprezintă persoane (valet, damă etc.).

5) Piesă cu semnificație deosebită în șah (rege, nebun, cal etc.).

6) Poziție (sau ansamblu de poziții) pe care o ia cineva în timpul unor mișcări special orientate (la dans, în sport, în pilotaj etc.).
• figura de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifică pentru a reda plastic conținutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, latina figura
Forme diferite ale cuvantului figura: figurai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FIGURA

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ, figurez, verb

I.

1. intranzitiv A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. Această problemă nu figurează pe ordinea de zi. ▭ Țara noastră are să figureze la Expozițiunea universală. ODOBESCU, S. II 91.
♦ (Rar) A juca într-o piesă de teatru. Aș dori să vă văd figurînd în București pe o scenă mai înaltă. ALECSANDRI, T. I 286.

2. tranzitiv (Franțuzism învechit; construit cu dativul persoanei) A-și închipui, a-și imagina. Iți figurezi poate că m-am născut pe lume ca o statuă... de marmoră. ALECSANDRI, T. 1209. Figurîndu-mi disputa ce avea să stîrnească propunerea mea, gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FIGURĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FIGURĂ:
FIGURĂ s.

1. față, fizionomie, obraz, oval, profil. (O figura cunoscută.)

2. aer, aspect, chip, expresie, față, fizionomie, înfățișare, mină, obraz, (învechit și popular) boi, (regional) săbaș, (învechit) schimă, vedere, (familial) mutră. (Are o figura mulțumită.)

3. chip, față, individ, ins, om, persoană, (popular) creștin, suflet, (Banat și Transilvania) nat, (învechit) ipochimen, obraz, (familial) mutră, tip, (peiorativ) creatură, specimen. (Ce figura ai mai văzut pe acolo?)

4. imagine, simbol. (O figura reprezentînd...)

5. piesă. (figura ia jocul de șah.)

6. poziție. (Cadrilul are numeroase figura.)

7. (literar) figură de stil = trop, (învechit) shimă.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

figură

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru figură:
figúră (figúri), substantiv feminin –

1. Chip, față, obraz. –

2. Imagine plastică. –

3. Persoană, tip.

– Mr. figură. în franceză figure, în mr. din italiana figura, conform limba neogreacă φιγούρα, albaneză figurë.

– derivat figura, verb (a fi prezent, a lua parte); figurant, substantiv masculin (persoană care participă la o piesă de teatru fără a rosti replici); figurat, adjectiv (metaforic); figurină, substantiv feminin (statuetă); configura, verb (a lua o anumită formă); configurație, substantiv feminin (înfățișare); desfigura, verb (a strica forma); prefigura, verb (a reprezenta dinainte); prefigurație, substantiv feminin (acțiunea de a prefigura).
Forme diferite ale cuvantului figura: figúri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

figură

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru figură:
figură forme

1. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; figură rotundă;

2. fața omului: figură frumoasă;

3. reprezentare de obiecte: figuri de plante;

4. imagine simbolică;

5. spațiu mărginit de una sau mai multe linii: figură geometrică;

6. linii descrise la dans;

7. accepțiune particulară dată vorbelor sau construcțiunilor gramaticale: reticența e o figură de cugetare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIGURA

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ, figurez, verb

I.

1. intranzitiv A fi prezent undeva, a lua parte la ceva.
♦ A se afla înregistrat, înscris undeva.

2. tranzitiv (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice).

3. tranzitiv (Franțuzism învechit; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina.

– Din limba franceza figurer.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FIGURA

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ, figurez, verb

I.

1. intranzitiv A fi prezent undeva, a lua parte la ceva.
♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc.

2. tranzitiv (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice).

3. tranzitiv (învechit; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina.

– Din limba franceza figurer.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FIGURA

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ verb

I.

1. intr. A fi prezent fizic, a fi de față undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă.

2. intr. A face figurație în teatru.

3. trecut A ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina, a închipui. [< limba franceza figurer, italiana , latina figurare].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

figura

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru figura:
figura [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 161 / prezentul indicativ: figurarez / Etimologie: franceza figurer] 1 verb tranzitiv: (Frî; construit cu dativul) A-și imagina. 2 vi A fi prezent undeva. 3 vi A lua parte la ceva. 4 vi A se afla înregistrat undeva. 5 verb tranzitiv: (Rar; în artele plastice) A reda ceva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FIGURA

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ verb

I. intr.

1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă.

2. a face figurație în teatru.

II. trecut a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina. (< limba franceza figurer, latina figurare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

a face figura

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a face figura:
a face figura (cuiva) expresie

1. a dezamăgi (pe cineva), a decepționa (pe cineva).

2. a păcăli (pe cineva), a înșela (pe cineva).
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

FIGURA

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURA verb a se afla, a fi, a se găsi, a se număra. (figura printre invitați.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FIGURA

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ verb vezi imagina, închipui, înfățișa, reprezenta, vedea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

figura

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru figura:
figura verb vezi IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂȚIȘA. REPREZENTA. VEDEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

figura

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru figura:
figurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu figuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural figureáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

figură

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru figură:
figúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat figúrii; plural figúri; abreviere figurat
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

figură

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru figură:
figúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat figúrii; plural figúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

figura

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru figura:
figurá (a figura) verb, indicativ prezent 3 figureáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

FIGURA

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FIGURA:
FIGURÁ verb vezi afla.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE FIGURA'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FIGURA

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului figura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

215 / A și: înv figfigura / Plural: figurari / Etimologie: franceza figure, lat figura] 1 Înfățișare a feței, a obrazului cuiva Și: chip 27, față 26, obraz.

2-3 Îe A face figura bună sau rea A face o impresie bună sau rea celor din juridic 4 Îvr; îe A face figura A însemna ceva în societate.

5 Fam; îe A face cuiva figurara A face cuiva o farsă sau o surpriză neplăcută Și: a trage clapa cuiva, a amăgi, a păcăli.

6 Fam; îe A face figurari A se da în spectacol.

9 Fam; îe A se rupe în figurari A încerca cu orice preț să impresioneze.

10 Îe A face figura de.

14 Îs figura geometrică Ansamblu format din puncte, linii și suprafețe.

22 Îs figura de stil sau poetică Procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate.

23 Îs figura etimologică Construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic de obicei un verb și un substantiv sau apropiate din punct de vedere semantic.

24 Log; îs figurari silogistice Forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise.

FIGÚRĂ figurai forme 1 Ansamblu de trăsături specifice ale feței; chip; fizionomie.

• figura de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifică pentru a reda plastic conținutul de idei; trop.

O figura cunoscută.

Are o figura mulțumită.

Ce figura ai mai văzut pe acolo? 4.

O figura reprezentînd.

Figura ia jocul de șah.

Cadrilul are numeroase figura.

161 / prezentul indicativ: figurarez / Etimologie: franceza figurer] 1 verb tranzitiv: Frî; construit cu dativul A-și imagina.

O figura reprezentând.

Cadrilul are numeroase figura.

Figura printre invitați.

Figurá a figura verb, indicativ prezent 3 figureáză.

GRAMATICA cuvântului FIGURA?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului figura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FIGURA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul FIGURA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural verbul figura se conjugă: ei ele figureáză
La plural substantivul figură are forma: figúri

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a figura LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE figură?

Vezi cuvântul figură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul figură?

[ fi-gu-ră ]
Se pare că cuvântul figură are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL FIGURA

Inţelegi mai uşor cuvântul figura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

= a face o anumită impresie bună sau rea celor din juridic Damele de la curte

= a avea aerul de

Familiar A face cuiva figura = a face cuiva o farsă, a păcăli pe cineva

Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe

În expresie Figură de stil sau figură poetică = procedeu stilistic prin care se modifică accepția proprie a unui cuvînt, pentru a da mai multă forță expunerii sau imaginii prezentate

♦ Logică Figurile silogismului = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul termenului mediu în premise

♦ familial a-i face ă cuiva = a păcăli, a face cuiva o farsă

♦ matematică a face figura geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe

♦ a face figura de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația

♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise

Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe

Figură de stil sau poetică = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză

♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise

Literar figură de stil = trop, învechit shimă

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FIGURA

imagine simbol poziție shimă
VEZI SINONIME PENTRU figura PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără greșeală?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a produce discordie, ceartă
șanț care brăzdează ectodermul embrionului, din pereții căruia ia naștere sistemul nervos
perfect
a nu se îngriji de cineva sau de ceva; a nu supraveghea, a nu păzi pe cineva sau ceva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?