 | as |
|
| Face [ fa-ce ] VEZI SINONIME PENTRU face PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face fac în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face fac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a face (forma la infinitiv) A face conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACE: FACE verb 1. a executa, a realiza, (popular și fam.) a meșteri, a meșterui. (face o ladă; ce face acolo?) 2. a fabrica, a produce. (În uzină se face 100 de automobile pe zi.) 3. a confecționa, a executa, a fabrica, a produce. (A face noi sortimente de îmbrăcăminte.) 4. a efectua, a executa, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (învechit și popular) a plini. (Am face tot ce mi-ai dativ) 5. a efectua, a executa a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A face o lucrare durabilă.) 6. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A face acolo o muncă utilă) 7. a se întîmpla. (Cum a zis, așa s-a face.) 8. a clădi, a construi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi, (livresc) a edifica, (învechit) a temeia. (A face o nouă școală.) 9. a găti, a pregăti, a prepara, (învechit și popular) a preface, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci. (face mîncarea.) 10. a da. (A face o gaură.) 11. a aranja, a pregăti. (face patul.) 12. a lustrui, a văcsui, (Bucovina) a puțui, (prin Transilvania și nordul Muntenia) a puțului. (A face cuiva încălțămintea.) 13. a aprinde, a ațîța. (E frig, trebuie să face focul.) 14. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi, a redacta. (El a face raportul.) 15. a efectua, a opera. (A face unele modificări pe industria textilă) 16. a efectua, a întreprinde. (A face studii ample.) 17. a juca. (face un șah cu mine?) 18. a efectua, a executa, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (face serviciu! militar.) 19. a exercita, a practica, a profesa, (învechit) a metahirisi, a profesui. (face avocatura.) 20. a studia, a urma. (face medicina.) 21. a proceda. (face cum crezi!) 22. a naște, (învechit și popular) a zămisli, (învechit) a prăsi. (O femeie a face un băiat.) 23. a făta, a naște, (prin Transilvania) a pui. (Vaca a face un vițel.) 24. a procrea, (învechit și popular) a zămisli. (Un bărbat care face un copil.) 25. a oua. (Găina a face două ouă.) 26. a da. a produce, a rodi. (Pomul face multe mere.) 27. a da, a produce. (Solul face rod bogat.) 28. a institui, a stabili. (face legi.) 29. a administra, a aplica. (A face cuiva un tratament.) 30. (familial) a trage. (A face un chef.) 31. a comite, a făptui, a săvîrși, (învechit) a plini. (A face o infracțiune.) 32. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (învechit și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (învechit) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A face un nou sistem de...) 33. (termen bisericesc) a crea, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a face lumea.) 34. a deveni, (prin Transilvania) a apuca. (S-a face destul de măricel.) 35. a deveni. (S-a întîmplat să se face om de treabă.) 36. a deveni, a se preface, a se transforma. (Totul s-a face scrum.) 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te face neom.) 38. a se preface, a simula, (regional) a se marghioli, (învechit) a se fățărnici. (Se face că e nebun.) 39. a convinge, a decide, a determina, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca. (L-a face să vină.) 40. a cauza, a crea, a da, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Medicamentul îi face o senzație de...) 41. a (se) produce, a (se) provoca, a (se) stîrni. (A face mare vîlvă.) 42. a constrînge, a forța, a obliga, a sili, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit și regional) a strînge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (figurat) a presa. (L-a face să mărturisească.) 43. a destina, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sînt face să fie fericiți.) 44. a descînta, a fermeca, a meni, a ursi, a verb reflexiv:ăji, (popular) a solomoni, (regional) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilvania) a pohibi. (Ii face cu ulcica.) 45. a prevesti. (face a...) 46. a căpăta, a contracta, a lua, (popular) a prinde. (A face o gripă.) 47. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strînge, (popular) a chivernisi, (regional) a priștipi, a răgădui, n sclipui, (Transilvania) a mirui, (Olt. și Muntenia) a scofeli, (Banat) a stăci, (Transilvania și Maramures) a șporoli, (prin Maramures) a zorobi, (figurat) a prăsi. (A face o adevărată avere.) 48. a costa, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (învechit și regional) a veni, (învechit) a costisi. (Cît face metrul de stofă?) 49. a prețui, a valora, (rar) a prețălui, (popular) a plăti. (Obiectul acesta face o mie de lei.) 50. a merita. (Dai un ban, dar face.) 51. a desemna, a numi, a pune, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (L-a face ministru al său.) 52. a califica, a numi, (figurat și fam.) a categorisi, (figurat) a eticheta, a taxa. (L-a face prost.) 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se face seara, pleacă.) 54. a spune, a zice. (El face: – Nu verb reflexiv:eau!) 55. a merge, a parcurge, a străbate. (face zilnic 10 km.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FACE fac 1.: A FÁCE fac 1. tranzitiv I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. a face fac 1.o casă. a face fac 1. poezii. 2) (obiecte care necesită îngrijire) A aranja în ordinea cuvenită. a face fac 1. patul. 3) (avere, bani etc.) A aduna, sporind mereu. • a face fac 1. banul cu ciocanul a câștiga ușor bani mulți. 4) (urmat de o propoziție complementară cu verbul la conjuctiv) A determina acționând într-un anumit fel. a face fac 1. să plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. • A-l a face fac 1. (pe cineva) cum îi vine la gură a ocărî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. a face fac 1. un bine. • Tace și face se spune despre cineva care înfăptuiește pe tăcute un lucru surprinzător. Una zice și alta face spune într-un fel și procedează altfel. Ușor de zis, greu de făcut (sau ușor a zice, greu a face fac 1.) nu e ușor să rezolvi o problemă complicată. a face fac 1. pomană a) a dărui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. a face fac 1. abstracție a nu lua în considerare; a ignora. a face fac 1. uz de forță a folosi puterea în scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce să facă) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se împotrivi; a nu avea încotro. Ce are a face fac 1. ? a) ce importanță, ce legătură este? N-are a face fac 1. n-are importanță. 7) (supărări, necazuri, plăceri, bucurii etc.) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. • A-i a face fac 1. cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o a face fac 1. bună (sau lată) a pricinui un mare rău. 8) (pictură, știință, politică etc.) A practica în mod sistematic. 9) (în îmbinări cu substantivul ce indică o instituție sau o formă de învățământ) A frecventa, studiind. a face fac 1. Universitatea. 10) (drumuri, distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. • A-și a face fac 1. drum (la cineva) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuând un lucru. • a face fac 1. chindia a se odihni la chindii. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerează ideea de semnalizare) a face fac 1. (cuiva) cu degetul. a face fac 1. (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugerează ideea de transformare) a face fac 1. om (pe cineva). • a face fac 1. de ocară (sau de rușine) a compromite, atrăgând oprobriul public. a face fac 1. (pe cineva) din cal măgar a-și bate joc de cineva, înjosindu-l. a face fac 1. (pe cineva) cuc (sau tun) a-l îmbăta tare (pe cineva). a face fac 1. (cuiva) coastele pântece a bate tare pe cineva. a face fac 1. praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. a face fac 1. ochii mari a se mira. a face fac 1. fălci (burtă sau pântece) a se îngrășa. a face fac 1. genunchi a se evidenția urmele genunchilor la pantalonii purtați mult. 3) (sugerează ideea de îmbolnăvire) a face fac 1. gâlci. 4) (sugerează ideea de perpetuare a speciei) a face fac 1. copii. a face fac 1. fructe. a face fac 1. floare. 5) (sugerează ideea de relație) a face fac 1. prietenie. • a face fac 1. gură a face gălăgie. III. (împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbină): a face fac 1. chef a chefui. a face fac 1. glume a glumi. A-și a face fac 1. griji a se îngrijora. a face fac 1. dragoste (sau sex) a săvârși actul sexual; a se împerechea. 2. intranzitiv I. 1) A acționa după cum dictează împrejurările sau conștiința; a proceda. 2) (mai ales în superstiții) A vesti apariția (unui fenomen sau a unui eveniment). a face fac 1. a ploaie. 3) (în povești și în superstiții) A lega prin verb reflexiv:ăji; a verb reflexiv:ăji; a fermeca. a face fac 1. de dragoste. 4) A prezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a prețui; a costa. Cât face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac nouă. 6) A prezenta interes. Face să vezi acest oraș. 7) A fi convenabil. Face să zbori cu avionul. 8) (în vorbirea dialogată ca remarcă a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstanțial ce indică o direcție) A lua direcția; a se îndrepta; a apuca. a face fac 1. la stânga. a face fac 1. spre sat. 10) A căuta să apară altfel decât este. a face fac 1. pe deșteptul. II. (împreună cu onomatopeele formează locuțiuni verbale intranzitive) a face fac 1. hârști! a face fac 1. zdup. /<lat. facere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru face: fáce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ persoana a doua singular: tu fă, negație nu fáce; participiu făcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru face: fáce (a face) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ fă, negație nu fáce; participiu făcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru face: face, fac verb I. vezi t. (eufem. – despre bărbați) a avea un contact sexual. II vezi r. a se îmbăta. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE FAC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL face Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului face dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Face o ladă; ce face acolo? 2. În uzină se face 100 de automobile pe zi. A face noi sortimente de îmbrăcăminte. Am face tot ce mi-ai dativ 5. A face o lucrare durabilă. A face acolo o muncă utilă 7. Cum a zis, așa s-a face. A face o nouă școală. Face mîncarea. A face o gaură. Face patul. A face cuiva încălțămintea. E frig, trebuie să face focul. El a face raportul. A face unele modificări pe industria textilă 16. A face studii ample. Face un șah cu mine? 18. Face serviciu! militar. Face avocatura. Face medicina. Face cum crezi! 22. O femeie a face un băiat. Vaca a face un vițel. Un bărbat care face un copil. Găina a face două ouă. Pomul face multe mere. Solul face rod bogat. Face legi. A face cuiva un tratament. A face un chef. A face o infracțiune. A face un nou sistem de. Biblia scrie că Dumnezeu a face lumea. S-a face destul de măricel. S-a întîmplat să se face om de treabă. Totul s-a face scrum. Băutura, din om te face neom. Se face că e nebun. L-a face să vină. Medicamentul îi face o senzație de. A face mare vîlvă. L-a face să mărturisească. Sînt face să fie fericiți. Ii face cu ulcica. Face a. A face o gripă. A face o adevărată avere. Cît face metrul de stofă? 49. Obiectul acesta face o mie de lei. Dai un ban, dar face. L-a face ministru al său. L-a face prost. Cum se face seara, pleacă. El face: – Nu verb reflexiv:eau! 55. Face zilnic 10 km. Faceo casă. Face poezii. Face patul. • face banul cu ciocanul a câștiga ușor bani mulți. Face să plece. • A-l face pe cineva cum îi vine la gură a ocărî pe cineva, folosind cuvinte la întâmplare. Face un bine. Ușor de zis, greu de făcut sau ușor a zice, greu face nu e ușor să rezolvi o problemă complicată. Face pomană a a dărui cuiva ceva; b a face cuiva un mare bine. Face abstracție a nu lua în considerare; a ignora. Face uz de forță a folosi puterea în scopuri nepermise. Ce are face ? a ce importanță, ce legătură este? N-are face n-are importanță. • A-i face cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o face bună sau lată a pricinui un mare rău. Face Universitatea. • A-și face drum la cineva a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. • face chindia a se odihni la chindii. în îmbinări stabile 1 sugerează ideea de semnalizare face cuiva cu degetul. Face cuiva cu ochiul sau din ochi. 2 sugerează ideea de transformare face om pe cineva. • face de ocară sau de rușine a compromite, atrăgând oprobriul public. Face pe cineva din cal măgar a-și bate joc de cineva, înjosindu-l. Face pe cineva cuc sau tun a-l îmbăta tare pe cineva. Face cuiva coastele pântece a bate tare pe cineva. Face praf pe cineva a nimici, a distruge pe cineva. Face ochii mari a se mira. Face fălci burtă sau pântece a se îngrășa. Face genunchi a se evidenția urmele genunchilor la pantalonii purtați mult. 3 sugerează ideea de îmbolnăvire face gâlci. 4 sugerează ideea de perpetuare a speciei face copii. Face fructe. Face floare. 5 sugerează ideea de relație face prietenie. • face gură a face gălăgie. împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbină: face chef a chefui. Face glume a glumi. A-și face griji a se îngrijora. Face dragoste sau sex a săvârși actul sexual; a se împerechea. Face a ploaie. Face de dragoste. Face la stânga. Face spre sat. Face pe deșteptul. împreună cu onomatopeele formează locuțiuni verbale intranzitive face hârști! face zdup. A face o lucrare durabilă. A face o gaură. A face un chef. Băutura, din om te face neom. Face a. Dai un ban, dar face. Cum se face seara, pleacă. Fáce a face verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ fă, negație nu fáce; participiu făcút. |
GRAMATICA cuvântului face? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului face. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul face poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE face? Vezi cuvântul face desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul face?[ fa-ce ] Se pare că cuvântul face are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL face |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: După aceea sau aceasta, asta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
