 | as |
|
| Curte [ cur-te ] VEZI SINONIME PENTRU curte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face curte unei femei în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face curte unei femei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURTE: CÚRTE, curți, substantiv feminin I. 1. Spațiu împrejmuit în jurul unei clădiri, al unei case de locuit, al unei gospodării; ogradă. vezi bătătură, ocol. Nu vom părăsi curtea și nici în uzină n-are să intre nimeni. SAHIA, N. 37. Fata ieși din curte ca fulgerul. ISPIRESCU, L. 13. Mergînd în curte ca să se joace cu Capișoana, cățeaua, a găsit-o culcată pe un mindir de paie. ODOBESCU, S. III 42. • locuțiune adjectiv De curte = care trăiește pe lîngă casa omului. Păsări de curte. Cîine de curte. (în regimul burghezo-moșieresc) Locuința dintr-un sat a proprietarului sau boierului; totalitatea acareturilor care, împreună cu casa, constituiau o gospodărie bogată. Da ce, Irino, tată-tău s-o băgat la curte? L-am văzut ducîndu-se cu boieriu la Galați. BUJOR, S. 58. Își ia el inima-n dinți și se duce la curte să vadă ce are să fie; și cum ajunge, se înfățișează înaintea boierului. CREANGĂ, P. 156. Apucă peste cîmpi de-a dreptul, spre niște curți mari. CREANGĂ, P. 301. Curțile albe ca argintul, cu cerdacuri și scări a căror scînduri curate și ceruite sclipeau în lună. EMINESCU, N. 56. 3. (În țările monarhice; adesea cu determinări în genitiv) Palatul de reședință al unui suveran. Trecură dealuri, trecură munți și văi... și ajunseră la curtea împăratului. ISPIRESCU, L. 22. Baluri la curte și loje la teatru! Cît sînt de fericită! ALECSANDRI, T. I 37. Ș-am mai fost, oameni buni, pe la curtea lui Lăcustă-vodă. ALECSANDRI, T. I 389. • Totalitatea nobililor și boierilor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. În ziua aceea, bucătarii curții se îmbătaseră. ISPIRESCU, L. 23. Împăratul, chiar in puterea nopții, se scoală, ridică toată curtea în picioare. CREANGĂ, P. 101. Craiul sta ocolit d-o numeroasă curte. ALEXANDRESCU, P. 128. ♦ (Învechit,în orînduirea feudală) Totalitatea clădirilor întărite care formau locuința domnitorului și a boierilor și care în caz de primejdie servea drept loc de refugiu pentru populație. Curtea de Argeș (= curtea domnească de pe Argeș). II. (Cu determinări) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești sau administrative azi desființate. Curte de casație. Curte de apel. Curte de conturi. ▭ Pornea spre tribunal și curtea de apel, unde se tocmea... cu avocații. C. PETRESCU, R. DR. 28. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. Curtea s-a retras pentru deliberare. III. (Adesea construit cu verbele «face» și «a primi») Omagiu măgulitor acordat unei persoane sus puse sau unei femei spre a-i cîștiga bunăvoința, simpatia, favoarea. O să fiu silit a-i face și curte acum. ALECSANDRI, T. 270. Între roiul neînsemnaților tineri ce o supărau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancul. NEGRUZZI, S. I 25. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curte: curte substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 107 / Plural: curterți / Etimologie: moștenit din latinescul *curtis, franceza cour] 1-2 Spațiu împrejmuit în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. 3 (Îla) De curte Care trăiește pe lângă casa omului Si: domestic. 4 (Înv) Locuința de la țară a moșierului. 5 Palatul de reședință al unui suveran. 6 Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran. 7-9 (Îs) curte de casație Instanță juridică supremă, care judecă recursurile aproape numai din punctul de vedere al formei, cu drept de casare (cu localul și/sau personalul aferent). 10-12 (Îs) curte supremă Instanță superioară care judecă recursurile atât în fond, cât și în formă (cu sediul și/sau personalul aferent). 15 (Îs) curte de apel A doua instanță unde se judecă recursurile făcute contra sentințelor primei instanțe (cu sediul și/sau personalul aferent). 16-18 (Îs) curte de conturi Instanță judiciară însărcinată cu controlul cheltuielilor publice (cu sediul și/sau personalul aferent). 19-21 (Îs) curte cu juri Instanță de judecată în care verdictul este dat de jurați (cu localul și/sau personalul aferent). 22-24 (Îs) curte de fond A doua judecată a recursului contra deciziei primei judecăți (cu localul și/sau personalul). 25-27 (Îs) curte marțială Instanță militară în timp de război (cu localul și/sau personalul). 28-30 (Îs) curte constituțională Organ superior de justiție care supraveghează aplicarea constituției în stat (cu localul și/sau personalul). 31 Omagiu măgulitor adus unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea Si: curtenire Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURTE: CÚRTE, curți, substantiv feminin I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. • locuțiune adjectiv De curte = care trăiește pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran; (învechit) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări; în trecut) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative. Curtea de casație. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea. – latina *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) după limba franceza cour. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURTE: CÚRTE, curți, substantiv feminin I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. • locuțiune adjectiv De curte = care trăiește pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran; (învechit) reședința fortificată a domnului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative. Curtea de casație. Curtea de apel. Curtea cu juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea. – latina *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) după limba franceza cour. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curte: curte forme 1. loc descoperit și înconjurat cu gard sau cu zid, care împresoară o casă; 2. palatul unui Domn: a fost primire la Curte; 3. casă boierească la țară (în graiul săteanului); 4. regele, familia, miniștrii, curtenii, guvernul: Curtea României; 5. figurat atențiune continuă (pentru a câștiga favoarea cuiva): îi face curte; 6. numele unor tribunale superioare și întinderea jurisdicțiuniulor: Curtea de Apel, judecă apelurile făcute în contra sentințelor date la prima instanță: sunt 10 Curți de Apel (București, Iași, Craiova, Galați, Constanța, Chișineu, Cernăuți, T.-Mureș, Cluj și Timișoara); Curtea cu jurați, judecă crimele, delictele politice și de presă: în fiecare județ se află câte una. [latina CO(HO)RTEM]. vezi casațiune, contabilitate Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURTE: CÚRTE curteți forme 1) Loc îngrădit în jurul unei clădiri, al unei case; ogradă. • De curte care trăiește pe lângă om; de casă; domestic. 2) Casa moșierului; conac. curte boierească. 3) Palat de reședință al unui suveran. 4) Instanță judecătorească sau administrativă. curte de apel. curte de casație. curte marțială. 5) Atenție deosebită acordată unei femei cu scopul de a-i câștiga simpatia sau dragostea. [G.-D. curții] /<lat. curtis Forme diferite ale cuvantului curte: curteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURTE: CURTE s. 1. ogradă, (popular) bătătură, (regional) arman, batiște, ocol, (prin Banat și Transilvania) arie, (Banat și prin Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreț. (curte unei case.) 2. palat, (Transilvania) pălută, (Transilvania și Moldova) polată, (învechit) aulă, serai. (Balul de la curte.) 3. conac. (curte a unei moșii.) 4. (juridic) curte de casație = (învechit, în Transilvania, Maramures și Banat) tablă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A FACE CURTE UNEI FEMEI: A FACE CURTE UNEI FEMEI a clopoți, a trage clopotele (cuiva), a verb reflexiv:ăji. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curte: cúrte substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúrții; plural curți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curte: cúrte substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúrții; plural curți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURTE: CÚRTE substantiv verbal împrejmuire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curte: curte substantiv verbal ÎMPREJMUIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE CURTE UNEI FEMEI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curte Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 107 / Plural: curterți / Etimologie: moștenit din latinescul *curtis, franceza cour] 1-2 Spațiu împrejmuit în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. 3 Îla De curte Care trăiește pe lângă casa omului Si: domestic. 7-9 Îs curte de casație Instanță juridică supremă, care judecă recursurile aproape numai din punctul de vedere al formei, cu drept de casare cu localul și/sau personalul aferent. 10-12 Îs curte supremă Instanță superioară care judecă recursurile atât în fond, cât și în formă cu sediul și/sau personalul aferent. 15 Îs curte de apel A doua instanță unde se judecă recursurile făcute contra sentințelor primei instanțe cu sediul și/sau personalul aferent. 16-18 Îs curte de conturi Instanță judiciară însărcinată cu controlul cheltuielilor publice cu sediul și/sau personalul aferent. 19-21 Îs curte cu juri Instanță de judecată în care verdictul este dat de jurați cu localul și/sau personalul aferent. 22-24 Îs curte de fond A doua judecată a recursului contra deciziei primei judecăți cu localul și/sau personalul. 25-27 Îs curte marțială Instanță militară în timp de război cu localul și/sau personalul. 28-30 Îs curte constituțională Organ superior de justiție care supraveghează aplicarea constituției în stat cu localul și/sau personalul. CÚRTE curteți forme 1 Loc îngrădit în jurul unei clădiri, al unei case; ogradă. • De curte care trăiește pe lângă om; de casă; domestic. Curte boierească. Curte de apel. Curte de casație. Curte marțială. Curte unei case. Balul de la curte. Curte a unei moșii. Curte unei case. S-a dus la curte moșierului. |
GRAMATICA cuvântului curte? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curte. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curte poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curte? Vezi cuvântul curte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curte?[ cur-te ] Se pare că cuvântul curte are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL curte Inţelegi mai uşor cuvântul curte dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De curte = care trăiește pe lîngă casa omului locuțiune adjectiv De curte = care trăiește pe lângă casa omului locuțiune adjectiv De curte = care trăiește pe lângă casa omului Juridic curte de casație = învechit, în Transilvania, Maramures și Banat tablă Juridic curte de casație = învechit, în Transilvania, Maramures și Banat tablă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curte |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Agenție economică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul curte are forma: curți
