 | as |
|
| Cinste [ cin-ste ] VEZI SINONIME PENTRU cinste PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face cinste în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face cinste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CINSTE: CÍNSTE substantiv feminin I. (Merit moral sau social care atrage după sine nume bun, prestigiu) 1. Onestitate, probitate, corectitudine. Am venit să votez pentru cinste, pentru abecedar, pentru muncă, pentru lumină. VINTILĂ, O. 39. Să arăt în versuri, în rînduri măsurate, Că cinstea și virtutea sînt lucruri lăudate. ALEXANDRESCU, P. 82. 4 locuțiune adjectiv De Cinste = cinstit, onest, demn de încredere. În bătătură le ieși-nainte Un bătrîn de treabă și foarte de cinste. PANN, P. vezi I 11. 2. Credință, fidelitate, castitate. își calcă datoriile sale de femeie, uită virtutea, leapădă cinstea. NEGRUZZI, S. I 48. II. (Recunoaștere a meritelor cuiva, manifestare exterioară a prețuirii, a respectului pentru cineva)Prețuire, respect, stimă, considerație, vază. Strîns-ai fiii muncii – front de-asalt măreț -, Muncii dind iar cinste și avînt și preț. TOMA, C. vezi 479. Vei rîde, tată, cum ai rîs și de surioarele mele, fără ca toate astea să le scază cinstea. ISPIRESCU, L. 15. Puțin mai înainte un monument s-arată; să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sînt? ALEXANDRESCU, P. 39. • Locuţiune adverbiala Cu cinste = meritînd respectul lumii, în mod onorabil. Și-a îndeplinit cu cinste angajamentul. ▭ Să înveți verb reflexiv:eun meșteșug, prin care să poți trăi cu cinste. DRĂGHICI, R. 5. • Expresia: A da cinstea pe rușine = a-și pierde numele bun, a se face de rușine. Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gîlceavă! CREANGĂ, A. 119. Să nu vie verb reflexiv:emea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. • Pe cinste! sau pe cinstea mea! invocație pentru a întări adevărul celor spuse. 2. Onoare, favoare. Este o cinste pentru gospodăria colectivă să fie în frunte la recoltare și treieriș, în frunte la colectare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. Mie mi se cuvine această cinste, pentru că sînt cel mai mare dintre frați. CREANGĂ, P. 184. • Locuţiune adverbiala În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). Făcu un ospăț foarte mare, în cinstea nepotu-său. CREANGĂ, P. 231. • Expresia: A avea cinstea de a... (sau să...) = a avea onoarea, favoarea, fericita ocazie de a... Și după cum am cinstea a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama pentru mine. CREANGĂ, A. 14. Cu domnul Ghiftui am cinste să vorbesc? ALECSANDRI, T. 570. A face cinste cuiva = a servi spre laudă cuiva, a-i face onoare. Ion al Anei... L-ai știut... Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. Toți sorbeau astă iscusită băutură [ceaiul], care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 75. Să-mi fac fală fraților Și cinste părinților. TEODORESCU, P. P. 87. 3. Ceremonial, paradă, pompă, fast. Primi cu multă cinste pe Ileana Sinziana. ISPIRESCU, L. 26. Îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de crai. CREANGĂ, P. 208. III. (Concretizat; familiar și popular) 1. Dar, cadou, plocon. Aveau să vină a doua zi... cu cinste la nași. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Hotărîră... să ducă peștișorii la împărat și să-i facă cinste. SLAVICI, la TDRG. verb reflexiv:o cinste, verb reflexiv:un tulpan să-ți dau. CONTEMPORANUL, II 143. • Locuţiune adverbiala În cinste = în dar, gratis, gratuit. Cine bea în cinste or în dator, Se îmbată de două ori. PANN, P. vezi I 114. • locuțiune adjectiv (Familiar) Pe cinste = foarte bun, foarte frumos (ca un lucru ales cu grijă pentru a-l dărui cuiva); grozav, strașnic. îți aleg o cravată pe cinste. C. PETRESCU, C. vezi 55. 2. Ospăț, ospătare. Masă mare că-i pusese, Cinstea bună i-o făcuse. TEODORESCU, P. P. 22. După închinarea colacilor, mesenii se pun pe cinste; plosca fuge din mînă în mînă și cheful începe. ȘEZ. I 36. • Expresia: A face cinste = a da de băut, a trata, a cinsti, a omeni. A făcut cinste despre Nae... l-am băut... CARAGIALE, O. I 119. Știți una, băieți? mie mi-e sete; cine face cinste? FILIMON, C. 221. Nu faci tu verb reflexiv:un fleac de cinste, Ca să-mi ud măcar un dinte? PANN, P. vezi I 17. ♦ Băutură alcoolică; rachiu. Să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară rușinea. CREANGĂ, P. 258. Băiețanii se-nsoțesc și au adusă din bună verb reflexiv:eme cinste (rachiu). ȘEZ. II 211. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cinste: cínste substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 152/13 / V: (înv) cinstetă / S: (înv) ciscinste / Plural: (rar) cinsteși cinsteti, (înv) cinsteturi / Etimologie: vsl чиcти] 1 Onestitate. 2 (Pfm; îla) De cinste Demn de încredere Si: cinstit (2), fidel, onest. 3 (Îal) Onorabil. 4 (Înv; îal) Cast. 5 (Iuz; îlav) În toată cinstea În mod sincer. 6 (Înv; îe) A fi fără (de) cinste Necinstit. 7 (Înv; îae) Lipsit de castitate. 8 (Înv; îae) Care nu merită respect. 9 (Pfm; îe) A pierde cinstea A nu mai fi onest. 10 (Fig; pfm; îae) A nu mai fi fecioară. 11 (Reg; im; îe) A da cinstea în cineva A da foamea în cineva. 12 (Pfm; îe) Pe cinstea (sau crucea) mea! Pe cuvântul meu! 13 (Pfm; îe) A-și da cuvântul de cinste (sau onoare) A jura. 14 (Înv; îlav) Cu cinste Politicos. 15 (Pfm; îal) În mod onorabil. 16 (Înv) Virtute. 17 (îvp) Respect. 18 (Pfm; îe) A fi vai de cinstea cuiva A nu avea nici o trecere. 19 (Pfm; îe) A da cinstea pe rușine A se face de mșine. 20 (Pfm; îae) A se compromite. 21 (Rar; îae) A se păcăli. 22 Onoare. 23 (îlav) În cinstea (cuiva sau a ceva) Spre lauda (cuiva sau a ceva). 24 (Pfm; îe) A-i face cinste (cuiva) A-i face (cuiva) onoare. 25 (Pfm; îae) A oferi gratis cuiva de băut (și de mâncat) într-un local Si: a trata, a cinsti (13). 26 (Pfm) Manifestare exterioară a considerației față de cineva Si: ceremonial, fast, paradă, pompă. 27 (Pfm) Dar adus în semn de jertfa Si: ofrandă. 28 (Pfm) Dar care se dă din bunăvoință, din dragoste Si: cadou, (înv) prezent. 29 (Pfm) Daruri constând, mai ales, în mâncăruri la nuntă, la naștere Si: (înv) chirvaiu, poclon, rodion. 30 (Pfm; îs) cinstea miresei Damrile ce se aduc la masa mare. 31 (Pfm; îla) Pe cinste Bun. 32 (Pfm; îal) Frumos. 33 (Pfm; îal) Grozav. 34 (Pfm) Ospăț (în care predomină băutura). 35 (Pfm; im; îe) A cinsteti A certa (pe cineva). 36 (Pfm) Băutură alcoolică. 37 (Pfm; îs) Capul cinstei Locul de frunte la ospăț. 38 (Pfm; îe) A fi plin de cinste A fi beat. 39 (Pfm; îe) A bea în cinstea cuiva A ridica paharul făcând urări de bine pentm cineva, mulțumindu-i. 40 (Pop; îs) cinstea casei Masă. 41 (Pfm; îe) A avea cinstea să... (sau a..., de a...) A avea onoarea. 42 (Înv) Mărire. 43 (Înv) Distincție. 44 (Înv) Rang. 45 (Nob) Faimă. 46 (Îvp; îlav) În cinste Gratis. 47 (Înv; îal) În zadar. 48 (Pop) Bacșiș. 49 (Pfm) Scoaterea pălăriei înaintea cuiva în semn de respect. 50 (Pfm) Pălărie. 51 (Pop; îc) cinstea-câmpului Ștevie (Astrantia major). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CINSTE: CÍNSTE forme 1) Calitate morală și sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o cinste ireproșabilă. 2) Sentiment de înalt respect față de o persoană; considerație; deferență; condescendență. • Cu cinste a) așa cum se cuvine; b) în mod conștiincios. A trăi cu cinste a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da cinsteea pe rușine a-și pierde reputația; a se compromite. cinste și slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe cinsteea mea!, pe cuvânt de cinste formule folosite pentru a întări o afirmație. 3) Statornicie în sentimente și în obligații; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. • Cu cinste cu onoare. De cinste care face cuiva onoare. În cinsteea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea cinsteea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva cinste a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) popular Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă cinste. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoștință), mai ales, cu băuturi alcoolice. • A face cinste a trata pe cineva (în semn de recunoștință) cu băutură (și cu mâncare); a cinsti. 8) învechit Dar făcut cuiva pentru un serviciu. • În cinste în dar; drept plocon. Pe cinste (făcut) conștiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. țisti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CINSTE: CINSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livresc) probitate, (rar) onorabilitate, (învechit) onestate, onestie, (învechit și regional figurat) curățenie, curăție. (E de-o cinste ireproșabilă.) 2. sinceritate, (livresc) franchețe, lealitate, loialitate, (învechit) sadacat. (E de-o cinste dezarmantă.) 3. castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate, (popular) fetie, (figurat) curățenie, (învechit figurat) curăție. (cinste unei fete.) 4. credință, devotament, fidelitate, statornicie, (livresc) lealitate, (învechit și regional) priință. (cinste soției față de soțul ei.) 5. apreciere, atenție, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendență, deferență, reverență, (învechit și regional) seamă, (regional) prețuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotință, (grecism învechit) sevas, (învechit fam.) baftă, (figurat) credit. (Se bucură de multă cinste.) 6. cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (învechit) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți cinste eroilor patriei.) 7. favoare, onoare, privilegiu, (popular și fam.) hatîr. (I se face cinste de a fi invitat la solemnitate.) 8. ceremonie, fast, paradă, pompă, solemnitate. (A fost primit cu multă cinste.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CINSTE: CÍNSTE substantiv feminin I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. • Expresia: Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. • Locuţiune adverbiala Cu cinste = în mod onorabil, după merit. • Expresia: A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. • Locuţiune adverbiala În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). • Expresia: A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (concretizat; popular) 1. Dar, cadou, plocon. • locuțiune adjectiv Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). • Expresia: A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din limba slavă (veche) čĭștĭ.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CINSTE: CÍNSTE substantiv feminin I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. • Expresia: Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. • Locuţiune adverbiala Cu cinste = în mod onorabil, după merit. • Expresia: A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. • Locuţiune adverbiala În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). • Expresia: A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (concretizat; popular) 1. Dar, cadou, plocon. • locuțiune adjectiv Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). • Expresia: A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din limba slavă (veche) čĭstĭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cinste: cínste forme, plural inuz. cinstĭ (mbg. čenst, vechea slavă čĭstĭ, infl. poate de čenstĭ, parte. vezi bicisnic, tist). Onoare. Onorabilitate, probitate, onestitate. Considerațiune. Tratațiune, oferire de vin orĭ alte băuturĭ saŭ mîncărĭ. A da cinstea pe rușine, a face o faptă rușinoasă, a te compromite. A da cuĭva ceva pe cinste, pe credit, pe cuvînt. A face cinste 1) a face onoare și 2) a oferi de băut saŭ și de mîncat. A te pune pe cinste, a te pune pe beție, pe chef. vezi onorar 2. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cinste: cinste forme 1. onoare: cu cinste veți răspunde la a patriei chemare greacă AL.; 2. tratare onorifică, ospătare mai ales cu băutură: să-ți fac o cinste; 3. popular dar; plural cinstile, daruri făcute miresei de rude și cunoscuți. [slava ČISTĬ, onoare, influențat de ČENSTĬ, parte]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a face cinste: a face cinste expresie a plăti consumația unei persoane invitate la restaurant, la cofetărie etc. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CINSTE: CÍNSTE substantiv verbal atenție, cadou, dar, surpriză. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cinste: cinste substantiv verbal ATENȚIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cinste: Cinste ≠ necinste, rușine, corupție Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cinste: cínste substantiv feminin, genitiv dativ articulat cínstei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cinste: cínste substantiv feminin, genitiv dativ articulat cínstei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE CINSTE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cinste Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cinste dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 152/13 / V: înv cinstetă / S: înv ciscinste / Plural: rar cinsteși cinsteti, înv cinsteturi / Etimologie: vsl чиcти] 1 Onestitate. 2 Pfm; îla De cinste Demn de încredere Si: cinstit 2, fidel, onest. 5 Iuz; îlav În toată cinstea În mod sincer. 6 Înv; îe A fi fără de cinste Necinstit. 9 Pfm; îe A pierde cinstea A nu mai fi onest. 11 Reg; im; îe A da cinstea în cineva A da foamea în cineva. 12 Pfm; îe Pe cinstea sau crucea mea! Pe cuvântul meu! 13 Pfm; îe A-și da cuvântul de cinste sau onoare A jura. 14 Înv; îlav Cu cinste Politicos. 18 Pfm; îe A fi vai de cinstea cuiva A nu avea nici o trecere. 19 Pfm; îe A da cinstea pe rușine A se face de mșine. 23 îlav În cinstea cuiva sau a ceva Spre lauda cuiva sau a ceva. 24 Pfm; îe A-i face cinste cuiva A-i face cuiva onoare. 30 Pfm; îs cinstea miresei Damrile ce se aduc la masa mare. 31 Pfm; îla Pe cinste Bun. 35 Pfm; im; îe A cinsteti A certa pe cineva. 37 Pfm; îs Capul cinstei Locul de frunte la ospăț. 38 Pfm; îe A fi plin de cinste A fi beat. 39 Pfm; îe A bea în cinstea cuiva A ridica paharul făcând urări de bine pentm cineva, mulțumindu-i. 40 Pop; îs cinstea casei Masă. 41 Pfm; îe A avea cinstea să. 46 Îvp; îlav În cinste Gratis. 51 Pop; îc cinstea-câmpului Ștevie Astrantia major. E de o cinste ireproșabilă. • Cu cinste a așa cum se cuvine; b în mod conștiincios. A trăi cu cinste a a trăi fiind stimat; b a trăi cinstit. A da cinsteea pe rușine a-și pierde reputația; a se compromite. Cinste și slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe cinsteea mea!, pe cuvânt de cinste formule folosite pentru a întări o afirmație. • Cu cinste cu onoare. De cinste care face cuiva onoare. În cinsteea cuiva sau a ceva în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea cinsteea să. A-i face cuiva cinste a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. A fost primit cu multă cinste. • A face cinste a trata pe cineva în semn de recunoștință cu băutură și cu mâncare; a cinsti. • În cinste în dar; drept plocon. Pe cinste făcut conștiincios; excelent; după toate regulile. E de-o cinste ireproșabilă. E de-o cinste dezarmantă. Cinste unei fete. Cinste soției față de soțul ei. Se bucură de multă cinste. Aduceți cinste eroilor patriei. I se face cinste de a fi invitat la solemnitate. A fost primit cu multă cinste. E de-o cinste ireproșabilă. E de-o cinste dezarmantă. Cinste soției față de soțul ei. I se face cinste de a fi invitat la solemnitate. |
GRAMATICA cuvântului cinste? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cinste. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cinste poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cinste? Vezi cuvântul cinste desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cinste?[ cin-ste ] Se pare că cuvântul cinste are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cinste Inţelegi mai uşor cuvântul cinste dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe4 locuțiune adjectiv De Cinste = cinstit, onest, demn de încredere Locuţiune adverbiala Cu cinste = meritînd respectul lumii, în mod onorabil A da cinstea pe rușine = a-și pierde numele bun, a se face de rușine Locuţiune adverbiala În cinstea cuiva sau a ceva = pentru a onora pe cineva sau ceva, spre lauda sau preamărirea cuiva sau a ceva = a avea onoarea, favoarea, fericita ocazie de a A face cinste cuiva = a servi spre laudă cuiva, a-i face onoare Locuţiune adverbiala În cinste = în dar, gratis, gratuit locuțiune adjectiv Familiar Pe cinste = foarte bun, foarte frumos ca un lucru ales cu grijă pentru a-l dărui cuiva; grozav, strașnic A face cinste = a da de băut, a trata, a cinsti, a omeni Locuţiune adverbiala Cu cinste = în mod onorabil, după merit A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite Locuţiune adverbiala În cinstea cuiva sau a ceva = pentru a onora pe cineva sau ceva, spre lauda sau preamărirea cuiva sau a ceva A-i face cinste cuiva = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare locuțiune adjectiv Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic A face cinste = a oferi cuiva de băut și de mâncat într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti Locuţiune adverbiala Cu cinste = în mod onorabil, după merit A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite Locuţiune adverbiala În cinstea cuiva sau a ceva = pentru a onora pe cineva sau ceva, spre lauda sau preamărirea cuiva sau a ceva A-i face cinste cuiva = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare locuțiune adjectiv Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic A face cinste = a oferi cuiva de băut și de mâncat într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din limba rusă Å¡est?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
