 | as |
|
| Bumbac [ bum-bac ] VEZI SINONIME PENTRU bumbac PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a face bumbac în mai multe dicționareDefinițiile pentru a face bumbac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbác (-curi), substantiv neutru 1. Plantă exotică aclimatizată în România (prima filatură în București, în 1805; primele culturi în Ilfov, în 1863). – 2. Fibră de bumbac. – 3. Vată. – Mr., megl. bumbac, istr. bubmǫc. Din latina tîrzie bombax sau *bombacum (Pușcariu 236; REW 1202; DAR). Este cuvînt comun majorității limbilor europene; prin urmare, este greu de stabilit proveniența sa în limba română Diez, II, 8, îl derivă din latina bombyx, al cărui rezultat ar fi fost diferit. *Bombacum (rezultat al unei contaminări a lui bambax cu βόμβυξ) este un etimon posibil (DAR, Byhan, Jb., VI, 201), conform bombacium › italiana bombagio, bambagio. Cihac, II, 33, crede că este de origine limba slavă (veche) (limba sârbă bùmbak, bòmbak, limba bulgară pam(b)uk, conform albaneză pumbak, pambuk, în limba maghiara pamuk). Totuși, derivat este dificilă în acest sens, datorită accentului în limba sârbă; astfel încît Candrea, Elementele, 407, consideră că, dimpotrivă, limba sârbă provine din limba română Roesler 500 și Șeineanu, II, 63, îl derivă din limba turcă pam(b)uk, de unde provin limba bulgară, albaneză și în limba maghiara; persistă însă aceleași dificultăți fonetice. limba română nu coincide cu nici una din formele menționate aici, ci pare a fi rezultatul unui amestec al temei romanice (bomb-) cu terminația turco-slavă (ak), fără a se putea determina mai îndeaproape elementele contaminării. derivat bumbăcar, substantiv masculin (bumbac, plantă; lucrător care se ocupă cu torsul firelor de bumbac; negustor de țesături de bumbac); bumbăcăriță, substantiv feminin (plantă ciperacee, Eriophorum angustifolium sau E. Latifolium); bumbăcel, substantiv neutru (fir de bumbac); bumbăci, verb (a umple cu bumbac; în argotic, a bate, a pedepsi sau a fura, a șterpeli); bumbăcos, adjectiv (moale, gingaș, elastic). Forme diferite ale cuvantului bumbac: -curi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBÁC, (I) substantiv masculin, ții) substantiv neutru I. Plantă textilă în formă de arbust care în mod obișnuit crește în regiunile tropicale și subtropicale, iar aclimatizată, și în regiunile cu climă temperată (Gossypium); fibrele pufoase care îi acoperă semințele se întrebuințează în industrie. Acum, bumbacul crește pe malurile Oltului, pe vaste întinderi. BOGZA, C. O. 389. • Compus: bumbac-de-cîmp = bumbăcăriță. II. 1. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semințele bumbacului (I) și întrebuințat, netors, în industrie și comerț; prin extensie vată. S-a tologit așa îmbrăcat, cum era, pe un divan moale ca bumbacul. CREANGĂ, P. 302. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi, își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. • Expresia: A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine; a se face că nu aude bine. 2. Fir răsucit de bumbac (II 1), întrebuințat la cusut ( vezi ață, ațică, bumbăcel) sau la țesut. Pînză de bumbac. Urzeală de bumbac. 3. Țesătură de fire de bumbac (II 1). Fochiștii, nespălați, nerași, cît îî ținea drumul, ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor, pe jumătate goi, cu gîtul învelit în săluțul lor de bumbac. BART, E. 47. Lasă-mă, maică, să zac, Pe perină de bumbac, în brațele cui mi-i drag! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 96. Și ți-ai făcut [iie] de bumbac, Tuturor să fii pe plac. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 245. • Bumbac mercerizat vezi mercerizat. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbac [Atestat: SIMION DASCĂLUL, ap. LET. I, A. 28 / V: (îvp) bămbumbac / Plural: bumbacuri sn, bumbac i substantiv masculin / Etimologie: nesigură cf srb bumibak, bg бyбaк, moștenit din latinescul *bombacium] 1 substantiv masculin Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală sau subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși Si: (reg) bumbăcar, bumbăcel (Gossypium hirsutum). 2 substantiv masculin (Bot; reg; șîs bumbac de câmp) Bumbăcariță (1) (Eriophorium augustifolium). 3 substantiv masculin (Bot; reg; îs) bumbac de câmp Bumbăcariță (Eriophorium latifolium). 4 substantiv masculin (Bot; reg; îs) bumbac de câmp Lânăriță (Linaria vulgaris). 5 sn (Lpl) Diferite feluri de bumbac (10). 6 sn Fibră textilă obținută prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). 7 sn (Pop) Vată. 8 sn (Pop; îe) A avea bumbac în urechi A nu auzi bine. 9 sn Fir răsucit de bumbac (6) întrebuințat la cusut sau la țesut. 10 sn (Pex) Țesătură de bumbac (6). 11 sn (Reg) Rasă de boi. 12-13 sn (Îs) bumbac mercerizat Fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții pentru a căpăta luciu. 14 substantiv masculin (Îs) bumbac colodiu Substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBÁC, (1) substantiv masculin, (2, 4) substantiv neutru, (3) bumbacuri, substantiv neutru 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. substantiv neutru Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (popular) Vată. • Expresia: A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). • Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. substantiv neutru (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. limba sârbă bumbak, limba bulgară bubak. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBÁC, (1) substantiv masculin, (2, 3) substantiv neutru 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. substantiv neutru Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (popular) Vată. • Expresia: A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). • Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. substantiv neutru (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – conform sârbo-croată bumbak, limba bulgară bubak, latina medicina bombacium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBÁC m. 1) Plantă industrială din regiunile calde, cu flori mari galbene și cu fructe în formă de capsulă. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vată. * A avea bumbac în urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibră textilă, obținută din puful de pe semințele acestei plante, întrebuințată în industria textilă; ață. Urzeală de bumbac. • bumbac mercerizat bumbac care a fost tratat cu o soluție de sodă caustică pentru a-i da luciu și a-i mări rezistența. 4) Țesătură din aceste fibre, folosită pentru confecționarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBÁC, (1) substantiv masculin, (2) substantiv neutru 1. Plantă textilă tropicală și subtropicală în formă de arbust, care crește, aclimatizată, și în regiunile temperate (Gossypium). 2. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semințele bumbacului (1), folosit în industrie și comerț; (în special) vată. • Expresia: A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). – Comp. limba sârbă bumbak, limba bulgară bubak. Forme diferite ale cuvantului bumbac: Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a face bumbac: a face bumbac expresie (tox. – despre un toxicoman aflat în sevraj) a reutiliza țesătura folosită inițial la filtrarea drogului pregătit pentru injectare, în speranța găsirii unor reziduuri de drog. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBAC substantiv 1. – vezi poetul; – moșnean, 1510 (16 B I 60). 2. Bumbăcea, vezi (An Pl 1938 p. 7). 3. Bumbăcilâ, Ioan (LB). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbác2 (fibră, fir, țesătură) substantiv neutru, (sorturi) plural bumbácuri; abreviere BBC/bbc Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBAC substantiv (rar) coton, (Banat și Transilvania) pămucă. (Bluză de bumbac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbác (fibră, fir, țesătură) substantiv neutru, plural bumbácuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbác (plantă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbác1 (plantă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUMBAC: BUMBÁC substantiv verbal vată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bumbac: bumbac substantiv verbal VATĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FACE BUMBAC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bumbac Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bumbac dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 28 / V: îvp bămbumbac / Plural: bumbacuri sn, bumbac i substantiv masculin / Etimologie: nesigură cf srb bumibak, bg бyбaк, moștenit din latinescul *bombacium] 1 substantiv masculin Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală sau subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși Si: reg bumbăcar, bumbăcel Gossypium hirsutum. 2 substantiv masculin Bot; reg; șîs bumbac de câmp Bumbăcariță 1 Eriophorium augustifolium. 3 substantiv masculin Bot; reg; îs bumbac de câmp Bumbăcariță Eriophorium latifolium. 4 substantiv masculin Bot; reg; îs bumbac de câmp Lânăriță Linaria vulgaris. 8 sn Pop; îe A avea bumbac în urechi A nu auzi bine. 12-13 sn Îs bumbac mercerizat Fir sau țesătură de bumbac 2 tratat cu diverse soluții pentru a căpăta luciu. 14 substantiv masculin Îs bumbac colodiu Substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. * A avea bumbac în urechi a fi sau a se preface surd. Urzeală de bumbac. • bumbac mercerizat bumbac care a fost tratat cu o soluție de sodă caustică pentru a-i da luciu și a-i mări rezistența. Bluză de bumbac. Bluză de bumbac. |
GRAMATICA cuvântului bumbac? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bumbac. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bumbac poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bumbac? Vezi cuvântul bumbac desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bumbac?[ bum-bac ] Se pare că cuvântul bumbac are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL bumbac Inţelegi mai uşor cuvântul bumbac dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Compus: bumbac-de-cîmp = bumbăcăriță A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine; a se face că nu aude bine A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac 2 tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu Substantiv neutru În sintagma Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac 2 tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu Substantiv neutru În sintagma Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bumbac |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aparat de stat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bumbac are forma: bumbácuri
