 | as |
|
| Ezita [ e-zi-ta ] VEZI SINONIME PENTRU ezita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ezita ezit în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ezita ezit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ezita (forma la infinitiv) A ezita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EZITA: EZITÁ, ezít, verb I. intranzitiv A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. • tranzitiv Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EZITA: EZITA verb 1. a se codi, a pregeta, a șovăi, (învechit și regional) a se îndoi, (regional) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Moldova) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (învechit) a se cruța, a lipsi, (figurat) a oscila, (învechit figurat) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (A ezita să se ducă acolo.) 2. a aștepta, a șovăi. (N-a mai ezita o clipă și...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ezita: ezita vi [Atestat: NEGULICI / S și: esiezita / prezentul indicativ: ezit, (rar) ezitatez / Etimologie: franceza hésiter, cf lat haesitare] 1 A fi într-o stare de nehotărâre. 2 A sta la îndoială în luarea unei hotărâri Si: a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguranță în îndeplinirea unei acțiuni Si: a șovăi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EZITA: EZITÁ, ezít, verb I. intranzitiv și tranzitiv A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din limba franceza hésiter, latina haesitare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EZITA: EZITÁ, ezít, verb I. intranzitiv și tranzitiv A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din limba franceza hésiter, latina haesitare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A EZITA ezit: A EZITÁ ezít intranzitiv A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a șovăi. /<fr. hésiter, latina haesitare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ezita: ezitá (ezitát, ezitát), verb – A șovăi, a oscila. în franceză hésiter. – derivat ezitant, adjectiv, din limba franceza hésitant; ezitați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza hésitation. Forme diferite ale cuvantului ezita: ezitát ezitá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EZITA: EZITÁ verb I. intr., trecut A șovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < limba franceza hésiter, conform latina haesitare – a fi încurcat]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EZITA: EZITÁ verb intr., trecut a sta la îndoială, a șovăi, a se codi. (< limba franceza hésiter, latina haesitare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ezita: ezitá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ezít, persoana a treia singular: el / ea și plural ezítă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ezita: ezitá (a ezita) verb, indicativ prezent 3 ezítă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A EZITA EZIT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ezita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ezita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ezita să se ducă acolo. N-a mai ezita o clipă și. A ezita să se ducă acolo. N-a mai ezita o clipă și. Ezita vi [Atestat: NEGULICI / S și: esiezita / prezentul indicativ: ezit, rar ezitatez / Etimologie: franceza hésiter, cf lat haesitare] 1 A fi într-o stare de nehotărâre. Ezitá a ezita verb, indicativ prezent 3 ezítă. |
GRAMATICA cuvântului ezita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ezita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ezita poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ezita? Vezi cuvântul ezita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ezita?[ e-zi-ta ] Se pare că cuvântul ezita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ezita |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional a nu ști sau a nu avea ce-și face capului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ezita se conjugă: ei ele ezítă
