 | as |
|
| Condamnare [ con-dam-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU condamnare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a executa o condamnare penala în mai multe dicționareDefinițiile pentru a executa o condamnare penala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNÁRE, condamnări,- substantiv feminin Faptul de a condamna. 1. (juridic; în materie civilă) Obligarea unei persoane, prin judecată, de a da, a face sau a nu face ceva (predarea unui lucru, executarea unei lucrări, plata unei pensii alimentare, interzicerea de a trece pe locul altuia etc.). • (În materie penală) Aplicarea, prin judecată, a unei pedepse față de o persoană. 2. Pedeapsă la care a fost condamnat cineva; osîndă. Condamnare la închisoare. 3. Dezaprobare severă, blam. În vorbele lui sună condamnarea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNARE s. 1. (juridic) osîndire, pedepsire, (învechit) certare, oblicire. (condamnare cuiva la închisoare.) 2. (juridic) osîndă, pedeapsă, (livresc) penitență, (învechit și regional) lege, ștraf, (regional) pedepsie, (învechit) certare, judecată, pilduire. (Si-a ispășit întreaga condamnare.) 3. blam, blamare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (popular) osîndire, (învechit) prihană, (figurat) veștejire. (condamnare faptei necugetate a cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNÁRE, condamnări, substantiv feminin Faptul de a condamna. 1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – vezi condamna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNÁRE, condamnări, substantiv feminin Faptul de a condamna. 1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – vezi condamna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condamnare: condamnáre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: condamnarenắri / Etimologie: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale Si: condamnat1 (1), condamnațiune, osândă. 2 Dezaprobare severă Si: blam, condamnat1 (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ: A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNÁRE condamnareări forme 1) vezi A CONDAMNA. 2) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; osândă. /v. a condamna Forme diferite ale cuvantului condamnare: condamnareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a condamna și rezultatul ei; sentință de pedepsire. 2. Pedeapsă, osândă. [< condamna]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru condamnare: condamnare forme 1. osândă, judecată rostită de judecător în contra unui condamnat; 2. pedeapsă impusă de un judecător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDAMNARE: CONDAMNÁRE substantiv feminin 1. acțiune de a condamna. 2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă. (< condamna) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condamnare: condamnáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat condamnării; plural condamnări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condamnare: condamnáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat condamnắrii; plural condamnắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Condamnare: Condamnare ≠ grațiere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A EXECUTA O CONDAMNARE PENALA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Condamnare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condamnare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Condamnare cuiva la închisoare. Si-a ispășit întreaga condamnare. Condamnare faptei necugetate a cuiva. Condamnare cuiva la închisoare. Și-a ispășit întreaga condamnare. Condamnáre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: condamnarenắri / Etimologie: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale Si: condamnat1 1, condamnațiune, osândă. CONDAMNÁRE condamnareări forme 1 vezi A CONDAMNA. |
GRAMATICA cuvântului Condamnare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condamnare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Condamnare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE condamnare? Vezi cuvântul condamnare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condamnare?[ con-dam-na-re ] Se pare că cuvântul condamnare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Condamnare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de avangardă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul condamnare are forma: condamnări
