eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a emite


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Emite [ e-mi-te ]
VEZI SINONIME PENTRU emite PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a emite în mai multe dicționare

Definițiile pentru a emite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a emite
Verbul: a emite (forma la infinitiv)
A emite conjugat la timpul prezent:
  • eu emit
  • tu emiți
  • el ea emite
  • noi emitem
  • voi emiteți
  • ei ele emit
VEZI VERBUL a emite CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emite:
emite verb tranzitiv: [Atestat: TELEGRAFUL (1854), 241/9 / prezentul indicativ: emit / Etimologie: lat emittere cf franceza émettre] 1 (despre organe de stat, organizații politice sau obștești, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hotărâri, mandate, note oficiale etc.) A elabora și a face cunoscut în mod oficial Si: a promulga. 2 (despre corpuri, substanțe, dispozitive etc.; c.i. radiații, unde, fascicule etc.) A produce și a propaga în mediul înconjurător. 3 (despre aparate sau instalații de telecomunicații) A transmite un mesaj la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclamații, strigăte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enunța. 6 (despre state, bănci naționale, instituții financiare; c.i. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) A pune în circulație. 7 A elibera (4).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EMITE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE, emít, verb

III. tranzitiv

1. (Cu privire 1» păreri, idei, teorii etc.) A enunța, a da la iveală, a exprima, a lansa. Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81.

2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus în aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete.
♦ (finanțe; cu privire la hîrtii de valoare, bancnote etc.) A pune în circulație.

3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător; a împrăștia, a răspîndi. Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave. ▭ E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EMITE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMITE verb

1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A emite o nouă teorie.)

2. a transmite. (Radioul emite pe diverse lungimi de undă.)

3. a articula, a pronunța, a rosti. (A emite deslușit sunete, cuvinte.)

4. a produce, a scoate. (emite sunete armonioase.)

5. a da, a scoate, (popular) a slobozi. (A emite un chiot, un țipăt.)

6. a scoate. (A emite noi monede.)

7. a lansa. (A emite un mandat de arestare.)

8. a degaja, a emana, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba emite gaze.)

9. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O sursă care emite căldură.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

EMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE, emit, verb

III. tranzitiv

1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
♦ A transmite, a anunța.

2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc.
♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.

3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător.

– Din latina emittere. conform limba franceza émettre.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EMITE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE verb

III. trecut

1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie).

2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.).
♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.).

3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < latina emittere, conform limba franceza émettre].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE, emít, verb

III. tranzitiv

1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
♦ A transmite, a anunța.

2. A elabora un act normativ.
♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.

3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător.

– Din latina emittere. conform limba franceza émettre.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EMITE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE verb trecut

1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie).

2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.)
       • a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.).

3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< latina emittere, după limba franceza émettre)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

emite
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru emite:
emite vezi

1. a pune în circulațiune: a emite acțiuni pentru o întreprindere;

2. a produce în afară, a manifesta: a emite o opiniune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

emite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emite:
emíte (a emite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele emít, persoana întâi plural: noi emítem; conjunctiv prezent 3 să emítă; gerunziu emițấnd; participiu emís
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

emite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emite:
emíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele emít, persoana întâi plural: noi emítem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural emítă; participiu emís
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A emite
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A emite:
A emite ≠ a recepționa
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A EMITE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A emite
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a emite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A a emite o nouă teorie.
Radioul a emite pe diverse lungimi de undă.
A a emite deslușit sunete, cuvinte.
A emite sunete armonioase.
A a emite un chiot, un țipăt.
A a emite noi monede.
A a emite un mandat de arestare.
Soba a emite gaze.
O sursă care a emite căldură.
A a emite o nouă teorie.
Radioul a emite pe diverse lungimi de undă.
A emite sunete armonioase.
A a emite noi monede.
A a emite un mandat de arestare.
Emíte a a emite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele emít, persoana întâi plural: noi emítem; conjunctiv prezent 3 să emítă; gerunziu emițấnd; participiu emís.

GRAMATICA cuvântului A emite?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a emite.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A emite poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE emite?
    Vezi cuvântul emite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emite?
    [ e-mi-te ]
    Se pare că cuvântul emite are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A emite