eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a emite emit


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Emite [ e-mi-te ]
VEZI SINONIME PENTRU emite PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a emite emit în mai multe dicționare

Definițiile pentru a emite emit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a emite
Verbul: a emite (forma la infinitiv)
A emite conjugat la timpul prezent:
  • eu emit
  • tu emiți
  • el ea emite
  • noi emitem
  • voi emiteți
  • ei ele emit
VEZI VERBUL a emite CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emite:
emite verb tranzitiv: [Atestat: TELEGRAFUL (1854), 241/9 / prezentul indicativ: emit / Etimologie: lat emittere cf franceza émettre] 1 (despre organe de stat, organizații politice sau obștești, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hotărâri, mandate, note oficiale etc.) A elabora și a face cunoscut în mod oficial Si: a promulga. 2 (despre corpuri, substanțe, dispozitive etc.; c.i. radiații, unde, fascicule etc.) A produce și a propaga în mediul înconjurător. 3 (despre aparate sau instalații de telecomunicații) A transmite un mesaj la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclamații, strigăte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enunța. 6 (despre state, bănci naționale, instituții financiare; c.i. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) A pune în circulație. 7 A elibera (4).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EMITE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE, emít, verb

III. tranzitiv

1. (Cu privire 1» păreri, idei, teorii etc.) A enunța, a da la iveală, a exprima, a lansa. Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81.

2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus în aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete.
♦ (finanțe; cu privire la hîrtii de valoare, bancnote etc.) A pune în circulație.

3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător; a împrăștia, a răspîndi. Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave. ▭ E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A EMITE emit
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A EMITE emit:
A EMÍTE emít tranzitiv

1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a înainta; a promova.

2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulație.

4) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări.

5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăștia în toate direcțiile; a transmite radial; a radia; a iradia.

6) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunța; a difuza. /<lat. emittere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EMITE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMITE verb

1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A emite o nouă teorie.)

2. a transmite. (Radioul emite pe diverse lungimi de undă.)

3. a articula, a pronunța, a rosti. (A emite deslușit sunete, cuvinte.)

4. a produce, a scoate. (emite sunete armonioase.)

5. a da, a scoate, (popular) a slobozi. (A emite un chiot, un țipăt.)

6. a scoate. (A emite noi monede.)

7. a lansa. (A emite un mandat de arestare.)

8. a degaja, a emana, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba emite gaze.)

9. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O sursă care emite căldură.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

EMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE, emit, verb

III. tranzitiv

1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
♦ A transmite, a anunța.

2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc.
♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.

3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător.

– Din latina emittere. conform limba franceza émettre.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EMITE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE verb

III. trecut

1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie).

2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.).
♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.).

3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < latina emittere, conform limba franceza émettre].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE, emít, verb

III. tranzitiv

1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc.
♦ A transmite, a anunța.

2. A elabora un act normativ.
♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc.

3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător.

– Din latina emittere. conform limba franceza émettre.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EMITE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMITE:
EMÍTE verb trecut

1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie).

2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.)
       • a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.).

3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< latina emittere, după limba franceza émettre)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

emite
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru emite:
emite vezi

1. a pune în circulațiune: a emite acțiuni pentru o întreprindere;

2. a produce în afară, a manifesta: a emite o opiniune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

emite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emite:
emíte (a emite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele emít, persoana întâi plural: noi emítem; conjunctiv prezent 3 să emítă; gerunziu emițấnd; participiu emís
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

emite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emite:
emíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele emít, persoana întâi plural: noi emítem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural emítă; participiu emís
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A EMITE EMIT'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL emite
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A emite o nouă teorie.
Radioul emite pe diverse lungimi de undă.
A emite deslușit sunete, cuvinte.
Emite sunete armonioase.
A emite un chiot, un țipăt.
A emite noi monede.
A emite un mandat de arestare.
Soba emite gaze.
O sursă care emite căldură.
A emite o nouă teorie.
Radioul emite pe diverse lungimi de undă.
Emite sunete armonioase.
A emite noi monede.
A emite un mandat de arestare.
Emíte a emite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele emít, persoana întâi plural: noi emítem; conjunctiv prezent 3 să emítă; gerunziu emițấnd; participiu emís.

GRAMATICA cuvântului emite?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emite.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul emite poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE emite?
    Vezi cuvântul emite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emite?
    [ e-mi-te ]
    Se pare că cuvântul emite are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL emite

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Lingvistică; în sintagma nume de agent?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a-i veni cuiva timpul să moară
    nu știu, nu cunosc problema
    substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb
    urare făcută negustorului sau vânzătorului de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app