 | as |
|
| Emancipa [ e-man-ci-pa ] VEZI SINONIME PENTRU emancipa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a emancipa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a emancipa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a emancipa (forma la infinitiv) A emancipa conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emancipa: emancipa [Atestat: M. COSTIN, ap. LET2 III, 505 / prezentul indicativ: emancipapez și (înv) emancip / Etimologie: franceza émanciper, lat emancipare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A face să iasă (sau a ieși) de sub ocupație militară sau străină. 3-4 verb reflexiv:t A(-și) câștiga (sau a face să-și câștige) independența Si: a (se) elibera. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A face să iasă (sau a ieși) de sub o dominație Si: a (se) elibera. 7-8 verb reflexiv:t (Spc) A (se) moderniza desprinzându-se de obiceiurile vechi. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (Jur; despre minori) A (se) scoate de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui), primind astfel, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. 11 verb tranzitiv: (Jur) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune singur de averea sa. 12-13 verb tranzitiv, reflexiv: (despre femei) A (se) scoate din starea de dependență și acordarea, prin lege, de drepturi sociale, economice și politice egale cu ale bărbatului. 14 verb tranzitiv: (C.i. persoane aparținând unei clase sociale) A legifera revenirea la starea de om liber. 15 verb reflexiv: (despre adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite pentru vârsta lor. 16 verb reflexiv: (Pex) A depăși limitele bunei cuviințe. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMANCIPA: EMANCIPÁ, emancipez, verb I. 1. reflexiv A se desprinde, a se elibera, a nu mai depinde (de ceva sau de cineva), a-și cîștiga independența; a se elibera din iobăgie, din șerbie. Iorgu se emancipase de frate-său Costache și locuia singur. CARAGIALE, O. III 12. • tranzitiv Le vînduse cîteva sute de pogoane de pămînt... din dorința de a-i emancipa și în același timp de-a se emancipa și el de dînșii. REBREANU, R. I 54. Să emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC, O. 44. ♦ (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite pentru vîrsta sa. 2. tranzitiv (juridic; învechit) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda o parte din drepturile unui major, înainte de a ajunge la majorat. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMANCIPA: EMANCIPÁ verb I. 1. trecut (juridic) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa. ♦ (Ant.) A elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său. 2. (figurat) A da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva. 3. reflexiv A-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența. ♦ A-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine. [P.i. 3,6 -pează. / < limba franceza émanciper, italiana , latina emancipare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMANCIPA: EMANCIPÁ, emancipez, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ reflexiv (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. tranzitiv (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din limba franceza émanciper, latina emancipare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMANCIPA: EMANCIPÁ, emancipez, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ reflexiv (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. tranzitiv (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din limba franceza émanciper, latina emancipare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMANCIPA: EMANCIPÁ verb 1. trecut a scoate de sub tutelă, de sub o dominație. II. trecut, reflexiv a-și câștiga, a face să-și câștige independența; a (se) elibera de sub o dominație. III. reflexiv a se elibera de constrângeri; (familial; despre copii și adolescenți) a-și permite libertăți nepotrivite cu vârsta sa. (< limba franceza émanciper, latina emancipare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMANCIPA: EMANCIPA verb a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) libera, (învechit și popular) a (se) mîntui, (popular) a (se) slobozi, (învechit) a (se) volnici, (figurat) a (se) descătușa. (I-a emancipa pe țăranii dependenți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A EMANCIPA: A EMANCIPÁ a emancipaéz tranzitiv 1) (persoane) A face să se emancipeze. 2) A scoate de sub tutelă, având dreptul de a dispune de bunurile sale înainte de majorat. /<fr. émanciper, latina emancipare Forme diferite ale cuvantului a emancipa: a emancipaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emancipa: emancipá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu emancipéz, persoana a treia singular: el / ea și plural emancipeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emancipa: emancipá (a emancipa) verb, indicativ prezent 3 emancipeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A EMANCIPA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EMANCIPA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emancipa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LET2 III, 505 / prezentul indicativ: emancipapez și înv emancip / Etimologie: franceza émanciper, lat emancipare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A face să iasă sau a ieși de sub ocupație militară sau străină. I-a emancipa pe țăranii dependenți. A EMANCIPÁ emancipaéz tranzitiv 1 persoane A face să se emancipeze. Emancipá a emancipa verb, indicativ prezent 3 emancipeáză. |
GRAMATICA cuvântului EMANCIPA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emancipa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EMANCIPA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE emancipa? Vezi cuvântul emancipa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emancipa?[ e-man-ci-pa ] Se pare că cuvântul emancipa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EMANCIPA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în țel sau în țelul puștii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul emancipa se conjugă: ei ele emancipeáză
