 | as |
|
| Emana [ e-ma-na ] VEZI SINONIME PENTRU emana PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a emana eman în mai multe dicționareDefinițiile pentru a emana eman din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a emana (forma la infinitiv) A emana conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emana: emana [Atestat: NEGULICI / prezentul indicativ: eman și (înv) emanez / Etimologie: franceza émaner, lat emano, -are] 1 vi (despre hotărâri, legi, acte, documente etc.) A veni de la ceva sau cineva Si: a proveni. 2 vi (Înv) A-și avea originea Si: a izvorî. 3 vi (despre mirosuri, gaze, căldură etc.) A ieși din ceva sau cineva. 4 verb tranzitiv: (C.i. mirosuri, gaze, căldură etc.) A răspândi în mediul înconjurător Si: a degaja, a exala, a iradia, a împrăștia. 5 verb tranzitiv: A emite (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMANA: EMANÁ, emán, verb I. 1. tranzitiv A degaja. Florile emană parfum. 2. intranzitiv A proveni, a veni de la..., a izvorî, a-și avea originea. Decizia emană de la minister. ▭ Societatea Academică și-a făcut iluziune cum că dînsa va putea în fiecare sesiune anuală să revază și să corecteze lucrarea de peste an a comisiunii emanate din sînu-i. ODOBESCU, S. II 388. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A EMANA eman 1.: A EMANÁ emán 1. tranzitiv (mirosuri, gaze, vapori) A împrăștia în toate părțile; a face să cuprindă spații tot mai largi; a degaja; a exala. 2. intranzitiv A-și trage originea; a avea o anumită origine; a proveni; a deriva. Decretul emană de la guvern. /<fr. émaner, latina emanare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMANA: EMANA verb 1. a degaja, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba emana gaze.) 2. a degaja, a dezvolta, a emite, a produce, a radia. (O sursă care emana căldură.) 3. a proveni, (figurat) a izvorî. (Decretul emana de la puterea legiuitoare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMANA: EMANÁ, emán, verb I. 1. tranzitiv A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. intranzitiv A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din limba franceza émaner, latina emanare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMANA: EMANÁ, emán, verb I. 1. tranzitiv A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. intranzitiv A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din limba franceza émaner, latina emanare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMANA: EMANÁ verb I. trecut 1. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala. 2. a transmite, a remite. II. intr. 1. a proveni, a-și avea originea. 2. a (se) produce. (< limba franceza émaner, latina emanare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMANA: EMANÁ verb I. 1. trecut A degaja, a exala. 2. intr. A proveni, a-și trage originea. [P.i. emán și -nez. / < limba franceza émaner, italiana , latina emanare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emana: emaná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu emán, persoana a treia singular: el / ea și plural emánă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emana: emaná (a emana) verb, indicativ prezent 3 emánă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A EMANA EMAN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL emana Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emana dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Soba emana gaze. O sursă care emana căldură. Decretul emana de la puterea legiuitoare. Soba emana gaze. Decretul emana de la puterea legiuitoare. Emaná a emana verb, indicativ prezent 3 emánă. |
GRAMATICA cuvântului emana? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emana. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul emana poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE emana? Vezi cuvântul emana desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emana?[ e-ma-na ] Se pare că cuvântul emana are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL emana |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face cuiva proces de intenție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul emana se conjugă: ei ele emánă
