 | as |
|
| Efectua [ e-fec-tu-a ] VEZI SINONIME PENTRU efectua PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a efectua în mai multe dicționareDefinițiile pentru a efectua din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a efectua (forma la infinitiv) A efectua conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru efectua: efectua verb tranzitiv: [Atestat: VASICI, M. II, 253/2 / V: (înv) efectuauí, efectuaeptuí / P: efectuatu-a / prezentul indicativ: efectuauéz / Etimologie: franceza effectuer, lat effetuare] 1 A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop). 2 A aduce la îndeplinire. 3 A pune în aplicare Si: a înfăptui, a realiza, a săvârși. 4 A face să se producă, să aibă locuțiune 5 A fi, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 6 (C.i. bunuri materiale, valori științifice sau artistice etc.) A crea (printr-o activitate oarecare). 7 A întreprinde o acțiune (pentru atingerea unui scop) Si: a executa, a face. 8 (C.i. diverse munci, îndeletniciri, servicii etc.) A presta. 9 (C.i. diverse munci, îndeletniciri, servicii etc.) A practica. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EFECTUA: EFECTUA verb 1. a depune, a desfășura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A efectua acolo o muncă utilă.) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (învechit și popular) a plini. (A efectua tot ce i s-a dat de făcut.) 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A efectua o lucrare durabilă.) 4. a face, a opera. (A efectua unele modificări pe industria textilă) 5. a face, a întreprinde. (A efectua ample studii.) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (A efectua serviciul militar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EFECTUA: EFECTUÁ, efectuez, verb I. tranzitiv A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A EFECTUA: A EFECTUÁ a efectuaéz tranzitiv 1) A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. 2) A face în conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urmărit; a îndeplini. [silabe -tu-a] /<fr. effectuer, latina effectuare Forme diferite ale cuvantului a efectua: a efectuaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru efectua: efectuá verb (silabe -tu-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu efectuéz, persoana a treia singular: el / ea și plural efectueáză, persoana întâi plural: noi efectuăm (silabe -tu-ăm); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural efectuéze (silabe -tu-e-); gerunziu efectuând (silabe -tu-ând) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru efectua: efectuá (a efectua) (-tu-a) verb, indicativ prezent 3 efectueáză, persoana întâi plural: noi efectuắm (-tu-ăm); conjunctiv prezent 3 să efectuéze (-tu-e-); gerunziu efectuấnd (-tu-ând) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EFECTUA: EFECTUÁ verb I. trecut A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [pronume -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, gerunziu -uând. / < limba franceza effectuer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EFECTUA: EFECTUÁ, efectuez, verb I. tranzitiv A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [ pronunție: -tu-a] – Din limba franceza effectuer, latina effectuare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EFECTUA: EFECTUÁ, efectuez, verb I. tranzitiv A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [ pronunție: -tu-a] – Din limba franceza effectuer, latina effectuare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EFECTUA: EFECTUÁ verb trecut a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< limba franceza effectuer, latina effectuare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A EFECTUA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EFECTUA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului efectua dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 253/2 / V: înv efectuauí, efectuaeptuí / P: efectuatu-a / prezentul indicativ: efectuauéz / Etimologie: franceza effectuer, lat effetuare] 1 A face să devină real, să existe în urma unei activități prestate în acest scop. A efectua acolo o muncă utilă. A efectua tot ce i s-a dat de făcut. A efectua o lucrare durabilă. A efectua unele modificări pe industria textilă 5. A efectua ample studii. A efectua serviciul militar. A efectua o lucrare durabilă. A efectua ample studii. A efectua serviciul militar. A EFECTUÁ efectuaéz tranzitiv 1 A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. Efectuá a efectua -tu-a verb, indicativ prezent 3 efectueáză, persoana întâi plural: noi efectuắm -tu-ăm; conjunctiv prezent 3 să efectuéze -tu-e-; gerunziu efectuấnd -tu-ând. |
GRAMATICA cuvântului EFECTUA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului efectua. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EFECTUA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE efectua? Vezi cuvântul efectua desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul efectua?[ e-fec-tu-a ] Se pare că cuvântul efectua are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EFECTUA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala între cele patru ziduri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul efectua se conjugă: ei ele efectueáză
