 | as |
|
| Durui [ du-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU durui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a durui durui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a durui durui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a durui (forma la infinitiv) A durui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DURUI: DURUÍ, dúrui, verb IV. 1. intranzitiv (Despre un vehicul sau o mașină cu roți, despre roțile lor etc.) A face zgomot mare în mers; a hurui. Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, despre 181. Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75. Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. id. C. vezi 49. ♦ figurat A vorbi repede, fără întrerupere și cu glasul ridicat. Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28. ♦ (Rar) A lucra la o mașină care huruie. Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128. ♦ A lovi în ceva producînd zgomote scurte și repetate; a bate darabana. Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. vezi limba română noiembrie 1953, 155. 2. tranzitiv (Rar) A da (pe cineva) de-a dura. (figurat) Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DURUI: DURUÍ, dúrui, verb IV. 1. intranzitiv (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la persoană 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. intranzitiv și tranzitiv figurat A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DURUI: DURUÍ, dúrui, verb IV. 1. intranzitiv (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la persoană 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. intranzitiv și tranzitiv figurat A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DURUI durui: A DURUÍ dúrui intranzitiv popular 1) (despre vehicule, motoare și obiecte în mișcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a hurui. 2) A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi. [silabe -ru-i] /dur + sufix a durui duruiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DURUI: DURUI verb a durăi, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (popular) a trăncăni, (regional) a hurdui, a troncăni, (prin Banat) a trăscări. (Căruța durui pe strada pietruită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru durui: duruí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu dúrui, persoana a treia singular: el / ea și plural dúruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duruiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru durui: duruí (a durui) verb, indicativ prezent 3 dúruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duruiá; conjunctiv prezent 3 să dúruie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru durui: duruí v vezi durăi Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DURUI DURUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL durui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului durui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii [silabe -ru-i] /dur + sufix duruiui. Căruța durui pe strada pietruită. Duruí a durui verb, indicativ prezent 3 dúruie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duruiá; conjunctiv prezent 3 să dúruie. |
GRAMATICA cuvântului durui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului durui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul durui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE durui? Vezi cuvântul durui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul durui?[ du-ru-i ] Se pare că cuvântul durui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL durui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala ca prin farmec?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul durui se conjugă: ei ele dúruie
