 | as |
|
| Dura [ du-ra ] VEZI SINONIME PENTRU dura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dura în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dura (forma la infinitiv) A dura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ2, durez, verb I. tranzitiv 1. A construi, a clădi, a zidi (construcții trainice). Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3. Mulți durară, după verb reflexiv:emuri, peste Dunăre verb reflexiv:un pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. • (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10. Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. • figurat Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. (reflexiv) S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri, clăi etc.) A face, a așeza, a clădi. Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394. Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A făuri, a face. Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393. Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face, a aprinde. În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DURA: DÚRA1 interjecție (Uneori cu r repetat) Onomatopee care redă zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învîrtește repede. Împodobesc frumos o căruță, neunsă de cînd lumea... și așa fără veste, numai ce auzi, dura! la ușa tinzii. SEVASTOS, N. 317. • Locuţiune adverbiala (De obicei în legătură cu verbe de mișcare) De-a dura = de-a rostogolul, de-a berbeleacul, rostogolindu-se. O caisă pică din caisul care năvălise în cerdac și veni de-a dura, prin tindă, pînă în dreptul lui Popa Tonea. GALACTION, O. I 190. Gros, bătrîn și îndesat cum era, ai fi zis că mai degrabă se dă de-a dura decît că aleargă. HOGAȘ, DR. II 87. Nu știu cum îi cade un urs mare [de mămăligă] din sîn și de-a dura prin clasă. CREANGĂ, A. 77. Și capul îi retezea, Capul de-a dura sărea, Sîngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89. • Expresia: (În forma dur) Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe continuu, o ezitare, o chibzuire îndelungată. Ce să facă, ce să dreagă, dur în jos și dur în sus... Hotărî să vîndă totul. CONTEMPORANUL, VIII 255. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43. – Variantă: (în expresie) dur interjecție Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ3, durez, verb I. intranzitiv. 1. (Despre acțiuni în desfășurare; folosit la persoană 3) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. Pînă seara durase această muncă grea și înfrigurată. DUMITRIU, N. 103. Unde-ai stat ascuns cît a durat cumpăna? CAMILAR, N. I 290. Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ♦ A continua în timp, a persista, a dăinui, a se menține. De cînd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată la masă. C. PETRESCU, C. vezi 89. [Conflictul] dura surd și se înăsprea de doi ani. id. ib. 99. 2. (Despre persoane) A se menține în viață, a trăi. Dacă am răbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191. Prin ele [cărți] am putut dura într-o lume rău întocmită, am putut suporta nefericirile, nădăjduind. id. C. 11. ♦ (Despre obiecte) A se menține în stare bună, a fi trainic. Geamantanele de piele durează mult. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dură: dúră1 substantiv feminin [Atestat: ȘEZ. VIII, 147 / Plural: durare, durari (9) / Etimologie: cf dura1] (Pop) 1 (Mun) Roată (metalică masivă). 2 (Mol; spc) Rotița scripetelui de la ițele războiului de țesut Si: bucșă, gălie, gărigă, gârlig, rotelie, rotilă, roturea, tărcoală. 3 Parte a sucalei. 4 Fiecare dintre cele șase sau opt rotițe ale carului joagărului. 5 Roată plină, fără spițe și butuc, având numai gaura, eventual buceaua pentru ax. 6 (Atm) Rotulă. 7 (Fig) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Fig; îs) dura-n bătaie Un dans popular însoțit de lăutari. 9 (Fig; îs) În durari Nume al unui joc de copii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dura: dúra1 i [Atestat: ALECSANDRI, P. III, 238 / V: dur / Etimologie: fo cf dură, durăi] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârte repede. 2 (Spc) Cuvânt care imită zgomotul produs de o căruță care înaintează repede. 3 (Rep, înainte de precizări locale) Când... când Cf dâr. 4 (Îe) dura în car (sau în căruță, încoace, încolo, în sus, în jos, la deal, la vale) Exprimă o mișcare continuă. 5 (Îae) Exprimă un schimb de vorbe prelungit, o chibzuire îndelungată. 6 (Îlav) De-a dura De-a rostogolul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dura: durá2 [Atestat: COD. VOR. 156/22 / prezentul indicativ: duraréz / Etimologie: moștenit din latinescul dolare] (Îvp) 1 verb tranzitiv: A ciopli o bucată de lemn Si: a dulgheri. 2 verb reflexiv: (Fig; despre oameni) A se forma. 3 verb tranzitiv: A fabrica (un obiect). 4-5 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: A construi (o casă, o corabie, un pod etc.). 6 verb tranzitiv: A constitui (1). 7 verb tranzitiv: A așeza un stog, o claie etc. 8 verb tranzitiv: A confecționa o haină. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: A găti o mâncare. 11 verb tranzitiv: (Fig) A crea. 12 verb tranzitiv: (Gmi; c.i. cântec, concert) A executa. 13 verb tranzitiv: (C.i. un drum, o călătorie etc.) A întreprinde. 14 verb tranzitiv: A inventa minciuni. 15 A aprinde focul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DURA: DURA verb 1. a dăinui, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va dura lumea și pâmîntul; vechi obiceiuri care dura și azi.) 2. a dăinui, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui dura pînă astăzi.) 3. a ține. (Spectacolul dura două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ține. (O încălțăminte care dura mult.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DURA: DÚRA1 interjecție Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. • Locuţiune adverbiala De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. • Expresia: Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Variante: dur interjecție] – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DURA: DÚRA1 interjecție Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârte repede. • Locuţiune adverbiala De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. • Expresia: Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Variante: dur interjecție] – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DURA: A DURÁ1 a duraéz tranzitiv 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare Forme diferite ale cuvantului a dura: a duraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dură: dúră forme, plural ĭ (despre a durui. vezi duriță). Vest. Rotiță saŭ roată de mașină (ca la cicîric): o bucată de cărbune cît dura unuĭ mosorel (ChN. 2, 15). Dura genuchĭuluĭ, rotula. De-a dura (toată țara), de-a rostogolu, rostogolind. figurat Iron. A da pe cineva de-a dura, a-l da tava, a-l trînti, a-l bate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ3, persoană 3 durează, verb I. intranzitiv 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă verb reflexiv:eme) în stare bună; a fi trainic. – Din limba franceza durer, latina durare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ3, persoană 3 durează, verb I. intranzitiv 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă verb reflexiv:eme) în stare bună; a fi trainic. – Din limba franceza durer, latina durare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dura: durá (duréz, durát), verb – 1. A ciopli lemnul. – 2. A edifica, a construi. – Mr. dor, durari. latina dolāre (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), conform albaneză duruem, calabrez dulare, spaniolă dolar. – derivat durătură, substantiv feminin (surcele de cioplitură, așchii). Forme diferite ale cuvantului dura: duréz durát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dura: durá forme (în turcă durá, fascicul, legătură. vezi durez 1 și tura 2). estoniană Temelia acoperișuluĭ uneĭ case țărăneștĭ de moda veche: pe capele grinzilor de afară se așezaŭ costoroabele, cîte treĭ de fie-care parte a caseĭ, și formaŭ duraŭa (Șez. 36, 33). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ verb I. trecut 1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< limba franceza durer, italiana , latina durare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dura: durá3 vi [Atestat: EMINESCU, N. 75 / prezentul indicativ: duraréz / Etimologie: franceza durer, lat durare] 1 (despre acțiuni în desfășurare) A se desfășura într-o anumită perioadă de timp. 2 A persista. 3 (despre lucruri) A fi trainic. 4 (Fig; despre oameni) A trăi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DURA: A DURÁ2 a duraéz intranzitiv 1) (despre acțiuni) A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a persista. /<fr. durer, latina durare Forme diferite ale cuvantului a dura: a duraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DURĂ: DÚRĂ, dure, substantiv feminin Roată, rotiță; (în special) rotița scripetelui de la ițele războiului de țesut. ♦ (tehnică) Roată plină (fără spițe și butuc), avînd numai gaura, eventual și buceaua pentru ax. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ2, durez, verb I. tranzitiv 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – latina dolare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ2, durez, verb I. tranzitiv 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – latina dolare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dură: dúră2 substantiv feminin [Atestat: CHEST. II, 217/223 / Plural: durare / Etimologie: dura2] (Reg) Parte a podului casei care se face pe capetele ieșite afară ale grinzilor Si: duramă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DURĂ: DÚRĂ, dure, substantiv feminin (popular) Roată, rotiță (metalică masivă); specializare rotița scripetelui de la ițele războiului de țesut. – conform dura1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ verb trecut 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< limba franceza durer, latina durare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DURĂ: DÚRĂ, dure, substantiv feminin Roată, rotiță (metalică masivă); specializare rotița scripetelui de la ițele războiului de țesut. – conform dura1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DURA: DURA verb a clădi, a construi, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livresc) a edifica, (învechit) a temeia. (A dura o nouă școală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dura!: dura! int. vezi dur! de-a dura, a) rostogolindu-se: capul de-a dura săria popular; b) numele unei hore muntenești. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dura: durá (a construi, a face, a se desfășura în timp) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu duréz, persoana a treia singular: el / ea și plural dureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dura4: durá4 vi [Atestat: PAMFILE, VĂZD. 81 / prezentul indicativ: 3 dureáză / Etimologie: nesigură cf durăi] (Reg) A tuna.[1] modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dură: dură (duriță) forme rotila ițelor, scripetele sucalei. [ vezi dura! după sgomotul ce produce]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DURA: DÚRA interjecție vezi DUR2. • De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DURĂ: DÚRĂ durae forme Roată (sau rotiță) având numai gaura din centru. /Din dur Forme diferite ale cuvantului dura: durae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dură: dúră (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dúrei; plural dúre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dură: dúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat dúrei; plural dúre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dura: durá2 (a dura) verb, indicativ prezent 3 dureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Dur/a: Dur/a, -an,-ăscul vezi Teodor IV 6. Forme diferite ale cuvantului dur/a: -an-ăscul Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dura: A dura ≠ a strica, a demola Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DURA: DURÁ verb vezi construi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DURĂ: DÚRĂ substantiv verbal rotiță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dură: dură ș. vezi ROTIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dura: dúra1 interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DURA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VIII, 147 / Plural: durare, durari 9 / Etimologie: cf dura1] Pop 1 Mun Roată metalică masivă. 8 Fig; îs dura-n bătaie Un dans popular însoțit de lăutari. 9 Fig; îs În durari Nume al unui joc de copii. 4 Îe dura în car sau în căruță, încoace, încolo, în sus, în jos, la deal, la vale Exprimă o mișcare continuă. 6 Îlav De-a dura De-a rostogolul. 156/22 / prezentul indicativ: duraréz / Etimologie: moștenit din latinescul dolare] Îvp 1 verb tranzitiv: A ciopli o bucată de lemn Si: a dulgheri. Cît va dura lumea și pâmîntul; vechi obiceiuri care dura și azi. Amintirea lui dura pînă astăzi. Spectacolul dura două ore. O încălțăminte care dura mult. A DURÁ1 duraéz tranzitiv 1 clădiri, case etc. 75 / prezentul indicativ: duraréz / Etimologie: franceza durer, lat durare] 1 despre acțiuni în desfășurare A se desfășura într-o anumită perioadă de timp. A DURÁ2 duraéz intranzitiv 1 despre acțiuni A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. II, 217/223 / Plural: durare / Etimologie: dura2] Reg Parte a podului casei care se face pe capetele ieșite afară ale grinzilor Si: duramă. Spectacolul dura două ore. O încălțăminte care dura mult. A dura o nouă școală. DÚRĂ durae forme Roată sau rotiță având numai gaura din centru. Durá2 a dura verb, indicativ prezent 3 dureáză. |
GRAMATICA cuvântului dura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dura poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dura? Vezi cuvântul dura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dura?[ du-ra ] Se pare că cuvântul dura are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dura Inţelegi mai uşor cuvântul dura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De obicei în legătură cu verbe de mișcare De-a dura = de-a rostogolul, de-a berbeleacul, rostogolindu-se Locuţiune adverbiala De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul Locuţiune adverbiala De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Calm tropical?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dura se conjugă: ei ele dureáză
