 | as |
|
| Mustaţă [ mus-ta-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU mustaţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a duce la mustata în mai multe dicționareDefinițiile pentru a duce la mustata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTÁȚĂ, mustăți, substantiv feminin (Și în forma regională musteață; de obicei la plural , cu valoare de sg.) 1. Părul care crește deasupra buzei superioare, la bărbați. Dinții îi străluceau subt tufele de păr ale mustăților. SADOVEANU, B. 38. Mustața lui întoarsă frumos era ca și șorțul de albă. ARGHEZI, P. T. 116. Sub mustățile stufoase, buzele le mișcau monoton. C. PETRESCU, S. 34. • (Considerat ca formînd o pereche) Avea o păreche de mustăți roșii sub nas și niște ochi neliniștiți și răi. SADOVEANU, O. VII 357. Cu o mînă îmi prinse o musteață, iar cu cealaltă mă luă pe după gît. HOGAȘ, M. N. 18. Mustăți pe oală vezi oală. • Expresia: (Familiar) A-l rîde (sau a-i zîmbi) cuiva mustața = a se bucura. Cum văzu pe Ercule, îi zîmbi mustața. ISPIRESCU, U. 61. A rîde (sau a zîmbi) pe sub mustață = a rîde sau a zîmbi stăpînindu-se ca să nu se bage de seamă. Domnul nostru se zîmbi pe sub mustăți de minciuna ce cîrpise Toderică. NEGRUZZI, S. I 82. A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. Cînd tragi la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. • (Familiar, ca întărire a unei afirmații) Să-mi razi (sau radeți) mie mustața dacă nu... = fă-mi ce verb reflexiv:ei. Dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeți mie mustața! SADOVEANU, O. I 47. • figurat Inginerul tînăr și elegant își fixase stăruitor privirea la mustățile pînzei. PETRESCU, A. 348. 2. (Mai ales la plural ) Fire lungi de pâr, care cresc la unele animale în jurul gurii. ♦ Antenele insectelor. (Glumeț) O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită Șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. 3. (La plural ) Fire vegetale lungi și subțiri care apar la spicul cerealelor. Grîul... numit ceacîr are mustăți.IONESCU, P. 239. – Variante: musteáță, musteți (NEGRUZZI, S. I 37, ALECSANDRI, P. P. 209) și mustéțe (SLAVICI, N. I 187), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTÁȚĂ, mustăți, substantiv feminin I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. • Expresia: (familial) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La plural ) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. prin analogie 1. (La plural ) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (popular; la plural ) Mătasea porumbului. 3. (popular; la plural ) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc. 4. (La plural ) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Variante: (popular) mustéață substantiv feminin] – latina *mustacea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTÁȚĂ, mustăți, substantiv feminin I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. • Expresia: (familial) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a râde (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La plural ) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. prin analogie 1. (La plural ) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (popular; la plural ) Mătasea porumbului. 3. (popular; la plural ) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței-de-vie etc. 4. (La plural ) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Variante: (popular) mustéață substantiv feminin] – latina *mustacea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mustață: mustáță forme, plural ățĭ (latina mŭstácia, despre vgr. dor. mýstax îld. býstax, și obișnuit mástax, mustață; italiana mostácchio și mostáccio [de unde limba franceza moustache], spaniolă mostacho; limba neogreacă [despre vgr.] mustáki, de unde albaneză mustakie, limba bulgară mustak). Păru care crește pe buza superioară la om saŭ animale (de ex., la pisicĭ). La insecte, antene. La peștĭ, firele care atîrnă în prejuru guriĭ (de ex., la somn). La spice, firele care ĭese din fie-care bob (de ex., la orz). Viță transplantată cu rădăcina. (Se uzitează și la plural : mustață lungă saŭ mustățĭ lungĭ). A-țĭ rade o mustață, a-țĭ rade jumătate (partea stîngă orĭ dreapta) din mustățĭ. A-țĭ miji mustața, a începe să-țĭ crească, a se ivi. A rîde pe supt mustață, a rîde ascunzîndu-țĭ rîsu pe supt mustață. – În est musteață, plural ețĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mustață: mustáță (mustắți), substantiv feminin – 1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Țeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Mr., megl. mustață. latina mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din greacă μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), conform limba bulgară mustak (Domaschke 90), albaneză mustakje, limba sârbă, Hristos mustač, italiana mostacchio, spaniolă mostacho. – derivat mustăcios, adjectiv (cu mustață); mustăcioară, substantiv feminin (mustață mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un latina mustaciolum; mustăci, verb (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, substantiv feminin (probă de nemulțumire). – Din limba română provine limba bulgară mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228). Forme diferite ale cuvantului mustata: mustắți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTÁȚĂ mustataăți forme 1) Păr care crește deasupra buzei superioare la bărbați. * A-i râde (sau a-i zâmbi) cuiva mustataața a fi mulțumit; a se bucura. A râde (sau a zâmbi) pe sub mustataăți a râde abia observat. 2) la plural Peri lungi care cresc în jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele două fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antenă. 4) Fire subțiri situate în jurul gurii la unii pești, care servesc ca organe pentru pipăit. 5) la plural Țepi lungi și subțiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) popular Mătasea porumbului. [G.-D. mustății] /<lat. mustacea Forme diferite ale cuvantului mustata: mustataăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTAȚĂ substantiv 1. – N. buc. etc. Musteață (Băl I; C Ștef). 2. Mustățea (Am; Hur). 3. Musteț, mold. < plural musteți. 4. Din varianta ard. mustacă: Mustăcescu act.; Mustăcioiu, Nan (17 B I 88). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mustață: mustață forme 1. părul de pe buza superioară: i-au ieșit mustățile; 2. plural fire lungi și subțiri la plante, în special țepile sau țepușele spicului de grâu. [latina MUSTACIA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a duce la mustață: a duce la mustață expresie (popular) a consuma multe băuturi alcoolice. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mustață: mustáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat mustății; plural mustăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mustață: mustáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat mustắții; plural mustắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTAȚĂ lipitoare, mustăfleoancă, opritor de muci. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTAȚĂ substantiv (zoologie) antenă. (mustata artropodelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mustață: mustață substantiv verbal BARBĂ. MĂTASE. ȚEAPĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUSTAȚĂ: MUSTÁȚĂ substantiv verbal antenă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DUCE LA MUSTATA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MUSTAȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mustaţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MUSTÁȚĂ mustaȚĂăți forme 1 Păr care crește deasupra buzei superioare la bărbați. * A-i râde sau a-i zâmbi cuiva mustaȚĂața a fi mulțumit; a se bucura. A râde sau a zâmbi pe sub mustaȚĂăți a râde abia observat. MustaȚĂ artropodelor. |
GRAMATICA cuvântului MUSTAȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mustaţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MUSTAȚĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mustaţă? Vezi cuvântul mustaţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mustaţă?[ mus-ta-ţă ] Se pare că cuvântul mustaţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MUSTAȚĂ Inţelegi mai uşor cuvântul mustaţă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar A-l rîde sau a-i zîmbi cuiva mustața = a se bucura A rîde sau a zîmbi pe sub mustață = a rîde sau a zîmbi stăpînindu-se ca să nu se bage de seamă A trage sau a duce la mustață = a bea mult = fă-mi ce verb reflexiv:ei familial A-i râde sau a-i zâmbi cuiva mustața = a se bucura A râde sau a-i zâmbi pe sub mustață = a râde sau a zâmbi pe ascuns sau reținut și ironic A trage sau a duce la mustață = a bea mult familial A-i râde sau a-i zâmbi cuiva mustața = a se bucura A râde sau a-i zâmbi pe sub mustață = a râde sau a zâmbi pe ascuns sau reținut și ironic A trage sau a duce la mustață = a bea mult |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MUSTAȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra în sufletul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul MUSTAȚĂ are forma: musteți
