 | as |
|
| Dovedi [ do-ve-di ] VEZI SINONIME PENTRU dovedi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dovedi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dovedi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dovedi (forma la infinitiv) A dovedi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOVEDI: DOVEDÍ, dovedesc, verb IV. tranzitiv 1. A arăta cu probe, argumente, mărturii sau do vezi existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba, a atesta. Mi-a spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. IBRĂILEANU, A. 43. Cum poți dovedi zisele tale? ISPIRESCU, L. 172. Ia, numai am verb reflexiv:ut să dovedesc lui Petre cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300. • absolut Tăcea, încruntat. Trebuia să afle, să dovedească. Dar cum? DUMITRIU, N. 246. • reflexiv pasiv A doua zi nu s-ar putea dovedi nimic. DUMITRIU, N. 134. Am socotit mai bine să mă bag cioban și să las... să se dovedească vinovatul. ISPIRESCU, L. 304. • Expresia: (Rar) Cum nu s-a dovedit = cum nu s-a (mai) pomenit, cum nu mai există. Moș Călifare, am auzit că ești un verb reflexiv:aci cum nu s-a dovedit. GALACTION, O. I 47. ♦ A reprezenta, a constitui o dovadă despre..., a fi semnul din care se poate înțelege că... Că acești oameni, peste care veacurile așezate nici nu mai au număr, au iubit în verb reflexiv:emea lor progresul, o dovedesc atît de multele opaițe care s-au găsit aici. BOGZA, C. O. 202. 2. A da dovadă (de ceva), a arăta, a vădi, a manifesta (ceva). Torentele de apă, pe care el [Oltul] singur le dezlănțuise, pentru a-și dovedi puterea- BOGZA, C. O. 127. Erau totuși în juru-i oameni care-i dovediseră credință în două domnii. SADOVEANU, Z. C. 88. Varsănufie dovedea mult bun simț. GALACTION, O. I 207. • reflexiv Îi venea să intre în pămînt la gîndul că s-ar putea dovedi slab. vezi limba română noiembrie 1953, 154. Elixirul din sticluța albastră se dovedise și el nefolositor. SADOVEANU, P. M. 301. ♦ A descoperi do vezi sigure asupra vinovăției cuiva. Hai și dumneata... Să-l ridicăm. Îl ducem la post... – L-ați dovedit? DUMITRIU, N. 253. 3. A învinge, a birui, a răpune. Oare are să mai ție mult războiul?... – Pînă ce-om dovedi pe în turcă SADOVEANU, O. VI 68. O femeie se lupta cu trei vardiști țepeni ce abia puteau s-o dovedească. M. I. CARAGIALE, C. 25. • absolut Romînii își încercau puterile la trîntă... pînă ce unul dovedea. ODOBESCU, S. A. 138. Lupta ținu cîtva îndoită, căci cînd unii, cînd alții dovedeau și din nou se întorceau la luptă. BĂLCESCU, O. II 322. Nici unul nu dovedea, Gios nici unul nu cădea. ALECSANDRI, P. P. 25. • reflexiv reciproc. Doi zmei... se luptau de nouă ani și nu puteau să se dovedească unul pe altul. ISPIRESCU, L. 19. ♦ A întrece (pe cineva), a lăsa în urmă. M-au socotit prost și nepriceput... Am verb reflexiv:ut să vă dovedesc pe toți, fiindcă eu simt și-nțeleg mai mult decît fiecare de-aici. DAVIDOGLU, M. 68. 4. (Moldova) A termina, a isprăvi, a mîntui. Eu aștept pînă ce dovedesc bucatele ce ai binevoit a-mi pune dinainte. SADOVEANU, forme J. 535. ♦ intranzitiv A prididi, a răzbi. Crîșmărița cea frumoasă, luînd paharul, se închină la toți cu sănătate, rîzîndu-i ochii, și după ce gustă puțin, se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mașterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. 5. A afla, a găsi, a da de ceva. I-a venit în gînd să se suie într-un copaci, să se uite în toate părțile, doară o dovedi verb reflexiv:eo lumină de foc undeva. POPESCU, B. IV 7. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOVEDI: DOVEDI verb 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate dovedi cele spuse.) 2. a demonstra, a indica, a proba, (figurat) a marca. (Cursul evenimentelor dovedi o cotitură.) 3. a arăta, a demonstra, a manifesta, a vădi. (dovedi reale aptitudini pentru...) 4. a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susține. (Și-a dovedi temeinic ideile.) 5. a prididi, a răzbi, (regional) a joi, (Transilvania și Bucovina) a puclui, (grecism învechit) a proftaxi. (Abia mai dovedi cu lucrul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOVEDI: DOVEDÍ, dovedesc, verb IV. 1. tranzitiv A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. tranzitiv (popular) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. tranzitiv și intranzitiv (popular) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din limba slavă (veche) dovesti (dovedon). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOVEDI: DOVEDÍ, dovedesc, verb IV. 1. tranzitiv A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. tranzitiv (popular) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. tranzitiv și intranzitiv (popular) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din limba slavă (veche) dovesti (dovedon). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DOVEDI: A DOVEDÍ a dovediésc tranzitiv 1) A adeveri prin do vezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arăta; a atesta. 2) popular A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a învinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lăsa în urmă; a întrece; a depăși. 4) A duce până la capăt; a isprăvi; a încheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin do vezi sigure. 6) A însemna prin sine; a vădi în mod clar. /<sl. dovesti Forme diferite ale cuvantului a dovedi: a dovediésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DOVEDI: DOVEDÍ verb vezi asasina, bate, birui, isprăvi, încheia, înfrânge, întrece, învinge, omorî, sfârși, suprima, termina, ucide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dovedi: dovedi verb vezi ASASINA. BATE. BIRUI. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OMORÎ. SFÎRȘI. SUPRIMA. TERMINA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dovedi: dovedí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dovedésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dovedeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dovedeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dovedi: dovedí (a dovedi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dovedésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dovedeá; conjunctiv prezent 3 să dovedeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DOVEDI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dovedi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dovedi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Toate dovedi cele spuse. Cursul evenimentelor dovedi o cotitură. Dovedi reale aptitudini pentru. Și-a dovedi temeinic ideile. Abia mai dovedi cu lucrul. A DOVEDÍ dovediésc tranzitiv 1 A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arăta; a atesta. Și-a dovedi temeinic ideile. Dovedí a dovedi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dovedésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dovedeá; conjunctiv prezent 3 să dovedeáscă. |
GRAMATICA cuvântului dovedi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dovedi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dovedi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dovedi? Vezi cuvântul dovedi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dovedi?[ do-ve-di ] Se pare că cuvântul dovedi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dovedi Inţelegi mai uşor cuvântul dovedi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar Cum nu s-a dovedit = cum nu s-a mai pomenit, cum nu mai există |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dovedi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional; în expresie ca mai ba sau nici cam mai ba!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
