eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a dojeni


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dojeni [ do-je-ni ]
VEZI SINONIME PENTRU dojeni PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a dojeni în mai multe dicționare

Definițiile pentru a dojeni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dojeni
Verbul: a dojeni (forma la infinitiv)
A dojeni conjugat la timpul prezent:
  • eu dojenesc
  • tu dojenești
  • el ea dojenește
  • noi dojenim
  • voi dojeniți
  • ei ele dojenesc
VEZI VERBUL a dojeni CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOJENI:
DOJENÍ, dojenesc, verb IV. tranzitiv A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316.
       • reflexiv Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DOJENI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOJENI:
DOJENI verb a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (popular și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit și regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cîrti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova și Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puțui, (Moldova) a șmotri, (Olt. și Banat) a verb reflexiv:evi, (învechit) a preobrăzi, a prihănl, a probăzui, a prociti, (familial figurat) a săpuni, a scutura. (L-a dojeni cu asprime.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dojeni
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dojeni:
dojení [Atestat: PSALT. 248 / V: (înv) dojenijâní, dogedojeni, doședojeni, (reg) dojenijăní, drojení, dojenijeaná / prezentul indicativ: dojeninésc / Etimologie: vsl дожень] 1 verb tranzitiv: (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 verb reflexiv: (Îvr) A se corecta (1-2). 3 verb tranzitiv: (Îrg) A preveni. 4 verb tranzitiv: A mustra. 5-7 verb tranzitiv, reflexiv pasiv:, verb reflexiv:r A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 verb tranzitiv: (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 verb tranzitiv: (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 verb tranzitiv: (Înv; fam) A săpuni.[1] modificată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DOJENI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOJENI:
DOJENÍ, dojenesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.

– Din limba slavă (veche) dognati, doženon.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DOJENI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOJENI:
DOJENÍ, dojenesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.

– Din limba slavă (veche) dognati, doženon.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dojeni
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dojeni:
dojení verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dojenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dojeneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dojeneáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dojeni
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dojeni:
dojení (a dojeni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dojenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dojeneá; conjunctiv prezent 3 să dojeneáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A DOJENI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DOJENI:
A DOJENÍ a dojeniésc tranzitiv A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon
Forme diferite ale cuvantului a dojeni: a dojeniésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române