 | as |
|
| Doborî́ [ do-bo-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU doborî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dobori dobor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dobori dobor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a doborî (forma la infinitiv) A doborî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOBORÎ́: DOBORÎ́, dobór, verb IV. tranzitiv 1. A da jos (ceva sau pe cineva), a culca, a răsturna, a trînti la pămînt, a prăbuși, a dărîma. [Dihania] dobora în drumu-i copăcei de trei ani, pe care îi atingea cu colții. ISPIRESCU, U. 39. Vîntul... doboară stejari falnici și desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. Pleacă către pădure În mînă cu o săcure Ceva lemne să doboare. PANN, P. vezi I 89. • figurat Ca să dobori poarta robiei, îți trebuie umeri ca ai mei. CAMIL PETRESCU, T. II 598. • reflexiv (Rar) Un altar ce se doboară Cînd vin trăsnete de sus! COȘBUC, P. I 213. Deodat-o bardă crudă prin aer luce, zboară, Lovește!... gios bătrînul c-un vaiet se doboară. ALECSANDRI, P. III 303. ♦ (Regional) A cosi. Scoală, dragul mamii, să te duci să dobori iarba ceea. REBREANU, I. 45. 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat (atîrnat, agățat). [Piatra] va lovi în pom... și va doborî mere. CAMIL PETRESCU, T. III 509. ♦ (Cu privire la ființe sau obiecte care zboară sau plutesc în aer) A face să cadă, a da jos; a prăbuși. A doborît un avion. ▭ Iacă un țînțar a ajuns tocmai la vîntul turbat și voi să-l dobor d-acolo cu săgeata mea. ISPIRESCU, L. 321. [Nobilul pleca la vînătoare] ca să doboare... cocorii, răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. 3. (Cu privire la persoane) A înfrînge, a birui, a supune, a distruge; a răpune. Luminatul împărat... a doborît. pe toți dușmanii. SADOVEANU, despre P. 160. Ești o neroadă dacă îți închipui că e în stare să mă doboare cineva. CAMIL PETRESCU, T. I 259. Pentru cea din urmă oară Aș voi să-l văd cum luptă și pe zmeu cum îl doboară. EFTIMIU, Î. 111. ♦ (Cu privire la stări, situații, împrejurări) A nimici, a desființa, a stîrpi. Pui în lanțuri ai tăi ani, Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția, De cumva-ndrăznești să zici Că ai drept să te ridici Să dobori hoția. NECULUȚĂ, Ț. despre 42. ♦ (Subiectul e un fapt, un eveniment sau o stare psihică ori fizică) A învinge, a birui, a copleși. Boala și mizeria l-au doborît înainte de verb reflexiv:eme [pe Eminescu]. SADOVEANU, E. 83. Ochii i se închideau, somnul îl dobora. GALACTION, O. I 41. Grelele încercări de tot soiul prin care trecuse... ar fi doborît un uriaș. M. I. CARAGIALE, C. 12. Sta s-o doboare cu totul întristarea, ISPIRESCU, L. 59. 4. (Sport; cu privire la recorduri) A depăși. Echipa națională de ștafetă a doborît recordul de 4 x 100 de metri. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru doborî́: doborî́ [Atestat: PSALT. HUR. 47r/11 / V: (înv) oborí, obdoborí / prezentul indicativ: dobór / Etimologie: d- + oborî. Oborî < vsl оборити] 1-2 vt, (înv) verb reflexiv:p (C.i. un corp ) A culca la pământ. 3 verb tranzitiv: (C.i. un corp) A răsturna. 4 verb tranzitiv: (despre animale) A ucide. 5 verb tranzitiv: (despre animale) A vâna. 6 verb tranzitiv: (Îvr) A detrona. 7 verb tranzitiv: A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat. 8 verb tranzitiv: A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer. 9 verb tranzitiv: (C.i. oameni) A răpune (în luptă). 10 verb tranzitiv: (C.i. boli, suferințe, oboseală etc.) A copleși (2). 11 verb tranzitiv: (Fig; c.i. situații, concepții, teorii etc.) A desființa. 12 verb tranzitiv: A depăși cel mai bun rezultat (sportiv) anterior. 13 vi (Înv; Olt, Ban) A coborî (34). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOBORÎ́: DOBORÎ́, dobór, verb IV. tranzitiv 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ figurat A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ figurat A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – conform oborî. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOBORÎ́: DOBORÎ́, dobór, verb IV. tranzitiv 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ figurat A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ figurat A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – conform oborî. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOBORÎ: DOBORÎ verb 1. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (popular și fam.) a așterne, (popular) a păli, (învechit și regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera. (Cu un pumn l-a dobori la pămînt.) 2. a culca, a tăvăli, (popular) a pologi. (dobori iarba în picioare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru doborî́: doborî́ (a doborí) verb, indicativ prezent 3 doboáră, imperfect persoana a treia singular: el / ea doborá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea doborî́, persoana a treia plural: ei / ele doborấră; conjunctiv prezent 3 să doboáre; gerunziu doborấnd; participiu doborất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DOBORÎ: DOBORÎ verb vezi ajunge, birui, copleși, covârși, cuprinde, împovăra, înfrânge, învinge, năpădi, podidi, prinde, răzbi, toropi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru doborî: doborî verb vezi AJUNGE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru doborî́: doborî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dobór, persoana a treia singular: el / ea și plural doboáră, imperfect persoana a treia singular: el / ea doborá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural doboáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DOBORÎ́ dobor: A DOBORÎ́ dobór tranzitiv (obiecte, ființe în poziție verticală) A culca la pământ; a prăvăli. /<sl. do oboriti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru doborî́: doborî́ vezi a da jos, a răsturna, a dărăma: a doborî copaci, case. [ vezi oborî]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DOBORI DOBOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL doborî́ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului doborî́ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 47r/11 / V: înv oborí, obdoborî́ / prezentul indicativ: dobór / Etimologie: d- + oborî. Cu un pumn l-a doborî́ la pămînt. Doborî́ iarba în picioare. Cu un pumn l-a doborî́ la pământ. Doborî́ a doborî́ verb, indicativ prezent 3 doboáră, imperfect persoana a treia singular: el / ea doborá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea doborî́, persoana a treia plural: ei / ele doborấră; conjunctiv prezent 3 să doboáre; gerunziu doborấnd; participiu doborất. |
GRAMATICA cuvântului doborî́? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului doborî́. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul doborî́ poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE doborî́? Vezi cuvântul doborî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul doborî́?[ do-bo-rî́ ] Se pare că cuvântul doborî́ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL doborî́ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fizică nucleară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul doborî́ se conjugă: ei ele doboáră
