 | as |
|
| Distruge [ dis-tru-ge ] VEZI SINONIME PENTRU distruge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a distruge în mai multe dicționareDefinițiile pentru a distruge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a distruge (forma la infinitiv) A distruge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRUGE verb 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au distruge regiunea.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi. (A distruge pur si simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (popular și fam.) a căsăpi, (regional) a chesăgi, (învechit) a conceni, a snopi, a stropși. (A distruge întreaga populație.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (învechit și popular) a pierde, a răpune, a risipi, (popular) a isprăvi, a zdrumica, (învechit și regional) a sodomi, (regional) a litrosi, (prin Transilvania) a potroși, (învechit) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism învechit) a afanisi, (figurat) a secera, a spulbera. (I-a distruge pe dușmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (învechit și regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a șterge. (A distruge cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (învechit și regional) a (se) ticăloși, (figurat) a (se) ruina. (Băutura l-a distruge.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (figurat) a ruina. (Aceste eforturi i-au distruge sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a distruge totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a distruge recolta.) 10. a nimici, (figurat) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a distruge toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au distruge haina.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge [Atestat: NEGULICI / V: distrugeuí, destruí, desdistruge / prezentul indicativ: distrúg / Etimologie: franceza détruire, it distruggere] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 verb tranzitiv: (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 verb tranzitiv: (C.i. ființe) A omorî. 5 verb tranzitiv: (Pex; c.i. ființe) A zdrobi. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE, distrúg, verb III. tranzitiv (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. • absolut Vintul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. • figurat I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perfectul simplu distrusei, participiu distrus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE, distrúg, verb III. tranzitiv A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [perfectul simplu distruséi, participiu distrus] – Din italiana distruggere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE, distrúg, verb III. tranzitiv A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [perfectul simplu distruséi, participiu distrus] – Din italiana distruggere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge (distrúg, distrús), verb – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere. – derivat distructiv, adjectiv; distrucți(un)e, substantiv feminin; distrugător, adjectiv Forme diferite ale cuvantului distruge: distrúg distr Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge (a distruge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele distrúg, persoana întâi plural: noi distrúgem, imperfect persoana a treia singular: el / ea distrugeá; gerunziu distrugấnd; participiu distrús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE verb III. trecut A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perfect simplu -usei, participiu -us. / < italiana distrugere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru distruge: distruge vezi 1. a dărâma o clădire; 2. figurat a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele distrúg, persoana întâi plural: noi distrúgem; participiu distrús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE verb trecut a face să nu mai existe; a nimici. (< italiana distruggere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A distruge: A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISTRUGE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A distruge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a distruge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dușmanii au a distruge regiunea. A a distruge pur si simplu lotul în cale. A a distruge întreaga populație. I-a a distruge pe dușmani. A a distruge cetatea. Băutura l-a a distruge. Aceste eforturi i-au a distruge sănătatea. Focul a a distruge totul. Ploaia a a distruge recolta. I-a a distruge toate visurile. Moliile au a distruge haina. Distrúge [Atestat: NEGULICI / V: a distrugeuí, destruí, desa distruge / prezentul indicativ: distrúg / Etimologie: franceza détruire, it distruggere] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A dispărea sau a face să nu mai existe stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc. Dușmanii au a distruge tot ce le-a ieșit în cale. I-a a distruge pe toți. A a distruge cetatea. Băutura l-a a distruge. Ploaia a a distruge recolta. I-a a distruge toate visurile. Moliile au a distruge haina. Distrúge a a distruge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele distrúg, persoana întâi plural: noi distrúgem, imperfect persoana a treia singular: el / ea distrugeá; gerunziu distrugấnd; participiu distrús. |
GRAMATICA cuvântului A distruge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a distruge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A distruge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE distruge? Vezi cuvântul distruge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distruge?[ dis-tru-ge ] Se pare că cuvântul distruge are trei silabe |