 | as |
|
| Disputa [ dis-pu-ta ] VEZI SINONIME PENTRU disputa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a disputa disput în mai multe dicționareDefinițiile pentru a disputa disput din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disputa (forma la infinitiv) A disputa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPUTA: DISPUTÁ, dispút, verb I. 1. tranzitiv (Despre persoane, grupări, colectivități; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A lupta pentru dobîndirea unui lucru, a fi în concurență pentru..., a rivaliza. Familii... își dispută stăpînirea pămîntului. BOGZA, C. O. 263. O droaie de pețitori... își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 106. • figurat Stele și constelații vestite... își văd disputată domnia de masele mari ale norilor. BOGZA, C. O. 51. • (Rar, fără dativul pronumelui reflexiv) Arta nu trebuie să te dispute și să te împartă. Ea te verb reflexiv:ea tot, ca să ți se dea toată. VLAHUȚĂ, O. A. 334. ♦ reflexiv pasiv (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. Se dispută un meci de fotbal. 2. tranzitiv (Franțuzism) A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. Oh! Nimeni n-are dreptul nicicum a-ți disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU, O. 120. 3. reflexiv (Franțuzism învechit) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu, a unei teme științifice etc.); prin extensie a se certa. (reflexiv reciproc) Bogăția, desfătarea, virtutea și sănătatea Disputîndu-se-ntre ele... fiecare își găsea sieși dreptate. PANN, P. vezi II 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPUTĂ s. 1. controversă, discuție, (popular) sfadă. (O vie disputa în jurul...) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (disputa dintre două persoane.) 3. (SPORT) întîlnire, întrecere, joc, meci, partidă. (disputa a durat doar 3 minute.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disputa: disputá [Atestat: TOMICI, Î. 25/9 / V: desdisputa, (îvr) dișdisputa / prezentul indicativ: dispút / Etimologie: franceza disputer, lat disputare] 1 verb reflexiv: A discuta cu aprindere în contradictoriu Si: (înv) a se disputului (1). 2 verb reflexiv: (Pex) A se certa. 3 verb tranzitiv: (Cu pronumele în dativ; despre persoane, colectivități) A lupta pentru dobândirea unui anumit lucru Si: a concura, a rivaliza. 4 verb tranzitiv: (Îe) A disputa terenul A apăra un teren sau un teritoriu și a nu-l da ușor înapoi. 5 verb tranzitiv: A contesta un drept, o situație etc. 6 verb reflexiv: (despre competiții sportive) A se desfășura. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispută: dispútă substantiv feminin [Atestat: LEON ASACHI, B. 33/26 / V: desdisputa, dișdisputa, (îvr) disputapodisputa / Plural: disputate / Etimologie: franceza dispute, lat disputio] 1 Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane Si: controversă, disputare (1), (îvr) disputație (1), (îrg) dispuție (1). 2 (Pex) Ceartă. 3 Dezbatere controversată asupra unui subiect, a unei teme științifice etc. 4 Luptă pentru întâietate. 5 (Spt) Întrecere pentru obținerea victoriei Si: competiție, concurs. 5 Desfășurare a unei competiții sportive. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ, dispute, substantiv feminin 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane asupra unui subiect sau asupra unei teme; dezbatere, controversă; prin extensie ceartă. Acolo, la restaurant, se iscă o dispută între tustrei. C. PETRESCU, O. P. I 93. • figurat Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus... ca pentru o tragică și solemnă dispută cu... Piatra Craiului. BOGZA, C. O. 206. 2. (Sport) Competiție. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPUTA: DISPUTÁ, dispút, verb I. 1. tranzitiv (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. reflexiv (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din limba franceza disputer, latina disputare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPUTA: DISPUTÁ, dispút, verb I. 1. tranzitiv (Despre persoane, grupări sau colectivități; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurență, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. reflexiv (Despre întreceri, competiții sportive) A avea loc; a se desfășura. – Din limba franceza disputer, latina disputare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ, dispute, substantiv feminin 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; prin extensie ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; specializare întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. – Din limba franceza dispute. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ, dispute, substantiv feminin 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; prin extensie ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; specializare întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. – Din limba franceza dispute. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUTA: DISPUTÁ verb I. trecut 1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A susține o dispută. ♦ reflexiv (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [P.i. dispút. / < limba franceza disputer, italiana , latina disputare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISPUTA disput 1.: A DISPUTÁ dispút 1. tranzitiv (persoane, colectivități etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. a disputa disput 1. un premiu. 2. intranzitiv 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer, latina disputare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUTA: DISPUTÁ verb I. trecut a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu. III. reflexiv (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura. (< limba franceza disputer, latina disputare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ substantiv feminin 1. Dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (prin extensie) diferend, ceartă. 2. (Sport) Competiție, întrecere; luptă pentru obținerea victoriei. [< limba franceza dispute, italiana disputa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ substantiv feminin 1. dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (prin extensie) diferend, ceartă. 2. competiție (sportivă). (< limba franceza dispute) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ disputae forme Discuție în contradictoriu asupra unei probleme în prezența unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. /<fr. dispute Forme diferite ale cuvantului disputa: disputae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dispută: * díspută și dispútă forme, plural e (it. disputa, limba franceza dispute). Disputațiune, luptă cu vorba, contestațiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPUTA: DISPUTA verb a se desfășura, a se juca. (Meciul se disputa pe stadionul Giulești.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DISPUTĂ: DISPÚTĂ s. 1. vezi controversă. 2. vezi neînțelegere. 3. vezi meci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disputa: disputá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dispút, persoana a treia singular: el / ea și plural dispútă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispută: dispútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispútei; plural dispúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispută: dispútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispútei; plural dispúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disputa: disputá (a disputa) verb, indicativ prezent 3 dispútă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dișpută: dișpútă substantiv feminin vezi dispută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dișputa: dișputá v vezi disputa Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISPUTA DISPUT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dișputa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dișputa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O vie dișputa în jurul. Dișputa dintre două persoane. Dișputa a durat doar 3 minute. 25/9 / V: desdișputa, îvr dișdișputa / prezentul indicativ: dispút / Etimologie: franceza disputer, lat disputare] 1 verb reflexiv: A discuta cu aprindere în contradictoriu Si: înv a se disputului 1. 4 verb tranzitiv: Îe A dișputa terenul A apăra un teren sau un teritoriu și a nu-l da ușor înapoi. 33/26 / V: desdișputa, dișdișputa, îvr dișputapodișputa / Plural: dișputate / Etimologie: franceza dispute, lat disputio] 1 Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane Si: controversă, disputare 1, îvr disputație 1, îrg dispuție 1. Dișputa un premiu. DISPÚTĂ dișputae forme Discuție în contradictoriu asupra unei probleme în prezența unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. Meciul se dișputa pe Stadionul Giulești. Meciul se dișputa pe stadionul Giulești. Disputá a dișputa verb, indicativ prezent 3 dispútă. |
GRAMATICA cuvântului dișputa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dișputa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dișputa poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disputa? Vezi cuvântul disputa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disputa?[ dis-pu-ta ] Se pare că cuvântul disputa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dișputa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Palmele academice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul disputa se conjugă: ei ele dispútă
