 | as |
|
| Dispune [ dis-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU dispune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dispune dispun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dispune dispun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dispune (forma la infinitiv) A dispune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPUNE: DISPÚNE, dispún, verb III. 1. tranzitiv A hotărî, a decide; a ordona. (absolut) Imediat ce va putea dispune singură, va lichida [moșia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259. 2. intranzitiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza după bunul plac. Azi minerii dispun de școli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuințe spațioase și luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente și produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1. Unde și cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunică-mi toate amănuntele de care poți dispune. CARAGIALE, O. VII 143. 3.. intranzitiv (Franțuzism) A ieși învingător într-o întîlnire sportivă. Echipa locală a dispus de adversara ei. 4. tranzitiv A așeza într-o anumită ordine, a aranja. Zările sînt umede, viorii, și aburi ușor se înalță, dezvelind orizontul dispus in coline. ANGHEL, PR. 173. Copii veseli... aleargă, sub piciorușele lor sună prundul de pe aleile dispuse în amfiteatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Alte două strofe, dispuse într-același chip, împlinesc partea curat vînătorească și, negreșit, cea mai interesantă a baladei. ODOBESCU, S. III 89. 5. reflexiv A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPUNE: DISPUNE verb 1. a comanda, a decide, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (învechit și popular) a orîndui, a rîndui, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (învechit) a învăța, a judeca, a poveli. (A dispune să se facă astfel...) 2. (juridic) a decreta, (învechit) a lega. (Prin prezenta, dispune...) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui. a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (A dispune cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. (SPORT) a bate, a întrece, a învinge. (A dispune la puncte de adversar.) 5. a se amuza, a se desfăta, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (învechit) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și se dispune.) 6. a avea, a se bucura. (dispune în sfîrșit de un ceas tihnit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispune: dispúne [Atestat: CANTEMIR, HR. 243 / V: despóne, (înv) desdispune, (îvr) dispunenuí / prezentul indicativ: dispún, (înv) dispúi / Etimologie: lat disponere, franceza disposer (după pune)] 1 verb tranzitiv: A așeza într-o anumită ordine Si: a ordona, a orândui, (înv) a dispoza (1) 2 vi A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință Si: (înv) a dispoza (2). 3 verb tranzitiv: A da dispoziții (3) Si: a hotărî, a decide, (înv) a dispoza (3), (îvr) a dispozarisi (1) 4 verb tranzitiv: (Pex) A stipula. 5 verb tranzitiv: (Înv) A conduce (într-un anumit fel). 6 verb tranzitiv: (Îvr) A desemna printr-o dispoziție (4). 7 verb tranzitiv: A fi înclinat să... 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: A face să devină sau a deveni bine dispus Si: a (se) înveseli. 10 verb tranzitiv: (Înv) A pregăti pentru un scop anume. 11 vi A învinge într-o competiție sportivă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dispune: dispúne (dispún, ús), verb – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (reflexiv) A se înveseli. latina disponere (secolul XIX). Este dublet neol. de la despune. – derivat disponibil, adjectiv, din limba franceza ; disponibilitate, substantiv feminin, din limba franceza ; disponenda, substantiv feminin (restituire), termen comercial, din latina disponenda prin intermediul germană; dispoziți(un)e, substantiv feminin, din limba franceza ; indispune, verb (a indispune); indispoziție, substantiv feminin (stare a celui bolnav); predispune, verb, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului dispune: dispún dispuneús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPUNE: DISPÚNE, dispún, verb III. 1. tranzitiv A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranzitiv A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. intranzitiv A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. tranzitiv A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. reflexiv A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din limba franceza disposer, latina disponere (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPUNE: DISPÚNE, dispún, verb III. 1. tranzitiv A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranzitiv A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. intranzitiv A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. tranzitiv A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. reflexiv A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din limba franceza disposer, latina disponere (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISPUNE dispun 1.: A DISPÚNE dispún 1. tranzitiv 1) (soluții, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, ființe) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranzitiv 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiție sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, latina disponere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUNE: DISPÚNE verb III. 1. trecut A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. trecut A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. reflexiv A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conjuncție -nă. / după limba franceza disposer, latina disponere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUNE: DISPÚNE verb I. trecut 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. reflexiv a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după limba franceza disposer, latina disponere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispune: dispúne (a dispune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dispún, persoana a doua singular: tu dispúi, persoana întâi plural: noi dispúnem; conjunctiv prezent 3 să dispúnă; gerunziu dispunấnd; participiu dispús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispune: dispúne verb → pune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISPUNE DISPUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dispune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A dispune să se facă astfel. Prin prezenta, dispune. A dispune cum trebuie elementele unui ansamblu. A dispune la puncte de adversar. Beau și se dispune. Dispune în sfîrșit de un ceas tihnit. 243 / V: despóne, înv desdispune, îvr dispunenuí / prezentul indicativ: dispún, înv dispúi / Etimologie: lat disponere, franceza disposer după pune] 1 verb tranzitiv: A așeza într-o anumită ordine Si: a ordona, a orândui, înv a dispoza 1 2 vi A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință Si: înv a dispoza 2. Dispúne a dispune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dispún, persoana a doua singular: tu dispúi, persoana întâi plural: noi dispúnem; conjunctiv prezent 3 să dispúnă; gerunziu dispunấnd; participiu dispús. |
GRAMATICA cuvântului dispune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dispune poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dispune? Vezi cuvântul dispune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispune?[ dis-pu-ne ] Se pare că cuvântul dispune are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dispune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe cineva gândul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
