 | as |
|
| Dispreţui [ dis-pre-ţu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dispreţui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dispretui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dispretui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disprețui (forma la infinitiv) A disprețui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI: DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A trata cu dispreț, a nu lua în seamă, a nesocoti, a nu pune preț (pe cineva sau pe ceva); a desconsidera. Vom face tot, ca oameni cumsecade, care nu disprețuiesc petrecerile. SADOVEANU, Z. C. 61. O pizmuiseră pe răposată și o urau, după cum și dînsa le disprețuise. M. I. CARAGIALE, C. 155. Mi-a disprețuit porunca – nu tăgădui. DAVILA, vezi vezi 70. • absolut Cu dureroasă surpriză, învăța să disprețuiască și să urască. C. PETRESCU, C. vezi 122. • reflexiv reciproc. Se urau... sau numai se disprețuiau. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 98. – Variantă: (învechit) desprețuí (NEGRUZZI, S. I 19, ALEXANDRESCU, M. 6) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disprețui: disprețuí [Atestat: ANTIM, despre 408 / V: (îvr) despreciuí, (înv) desdispretui / prezentul indicativ: dispretuiésc / Etimologie: dispreț + -ui] 1-2 verb tranzitiv: A avea dispreț (1-2) față de cineva sau ceva. 3-4 verb tranzitiv: A trata cu dispreț (1-2) pe cineva sau ceva. 5 verb tranzitiv: A nu lua în seamă Si: a nesocoti. 6 verb tranzitiv: (Înv) A ocărî. 7 verb tranzitiv: (Îvr) A se deprecia. 8 verb reflexiv:r (despre oameni) A nu se suporta. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI: DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Variante: (învechit) desprețuí verb IV] – Dispreț + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI: DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Variante: (învechit) desprețuí verb IV] – Dispreț + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI: DISPREȚUÍ verb IV. trecut A avea dispreț pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu prețui pe cineva sau ceva. [conform italiana disprezzare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disprețui: disprețuí (a dispretui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea disprețuiá; conjunctiv prezent 3 să disprețuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI: DISPREȚUI verb a desconsidera, a nesocoti, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî. (Nu dispretui ceea ce ți se oferă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISPREȚUI: A DISPREȚUÍ a dispretuiiésc tranzitiv A trata cu dispreț; a desconsidera. [silabe -țu-i] /dispreț + sufix a dispretuiui Forme diferite ale cuvantului a dispretui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI: DISPREȚUÍ verb trecut a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreț) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A disprețui: A disprețui ≠ a aprecia, a prețui, a respecta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disprețui: disprețuí verb → prețui Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISPRETUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disprețui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disprețui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disprețuí [Atestat: ANTIM, despre 408 / V: îvr despreciuí, înv desdisprețui / prezentul indicativ: disprețuiésc / Etimologie: dispreț + -ui] 1-2 verb tranzitiv: A avea dispreț 1-2 față de cineva sau ceva. De ce îl disprețui?; nu disprețui ceea ce ți se oferă. Disprețuí a disprețui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea disprețuiá; conjunctiv prezent 3 să disprețuiáscă. Nu disprețui ceea ce ți se oferă. A DISPREȚUÍ disprețuiiésc tranzitiv A trata cu dispreț; a desconsidera. [silabe -țu-i] /dispreț + sufix disprețuiui. |
GRAMATICA cuvântului disprețui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disprețui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disprețui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dispreţui? Vezi cuvântul dispreţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispreţui?[ dis-pre-ţu-i ] Se pare că cuvântul dispreţui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL disprețui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: încotro sau unde, cum te-a îndrepta dumnezeu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
