 | as |
|
| Displăcea [ dis-plă-cea ] VEZI SINONIME PENTRU displăcea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a displacea în mai multe dicționareDefinițiile pentru a displacea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a displăcea (forma la infinitiv) A displăcea conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ, displác, verb II. intranzitiv (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. Hristos II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displáce verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ verb II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, variantă displace verb III. / < italiana dispiacere, după plăcea]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru displăcea: displăceá vi [Atestat: HELIADE, O. I, 371 / V: displacealáce, (îvr) despláce / prezentul indicativ: displacealác / Etimologie: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. 2 A nu agrea. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ, displác, verb II. intranzitiv A nu-i plăcea, a nu agrea. [Variante: displáce verb III] – Din italiana dispiacere (după plăcea). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ, displác, verb II. intranzitiv A nu-i plăcea, a nu agrea. [Variante: displáce verb III] – Din italiana dispiacere (după plăcea). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru displăcea: displăceá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác, persoana întâi plural: noi displăcém, persoana a doua plural: voi displăcéți; participiu displăcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru displăcea: displăceá (a displacea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác; gerunziu displăcấnd; participiu displăcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ verb intr. a nu plăcea. • a nu agrea. (după italiana dispiacere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEA verb a-i repugna. (Îmi displacea să fac acest lucru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A displăcea: A displăcea ≠ a plăcea Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISPLACEA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A displăcea Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a displăcea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 371 / V: a displăcealáce, îvr despláce / prezentul indicativ: a displăcealác / Etimologie: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. Displăceá a a displăcea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác; gerunziu displăcấnd; participiu displăcút. Îmi a displăcea să fac acest lucru. Îmi a displăcea să fac acest lucru. |
GRAMATICA cuvântului A displăcea? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a displăcea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A displăcea poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE displăcea? Vezi cuvântul displăcea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul displăcea?[ dis-plă-cea ] Se pare că cuvântul displăcea are trei silabe |