 | as |
|
| Disjunge [ dis-jun-ge ] VEZI SINONIME PENTRU disjunge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a disjunge disjung în mai multe dicționareDefinițiile pentru a disjunge disjung din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disjunge (forma la infinitiv) A disjunge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISJUNGE: DISJÚNGE, disjúng, verb III. tranzitiv (juridic) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ prin generalizare A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din latina disjungere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISJUNGE: DISJÚNGE, disjúng, verb III. tranzitiv (juridic) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ prin generalizare A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din latina disjungere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disjunge: disjúnge [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (înv) desdisjunge / prezentul indicativ: disjúng / Etimologie: lat disjungere] 1 (C.i. idei, probleme) A separa dintr-un ansamblu. 2 (Jur; c.i. pricini, proceduri) A despărți spre a cerceta și soluționa în mod separat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNGE: DISJÚNGE verb III. trecut (juridic) A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < latina disiungere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISJUNGE: DISJÚNGE, disjúng, verb III. tranzitiv (juridic; rar) A despărți două pricini care fuseseră unite sau a despărți o pricină în două spre a le judeca separat. ♦ A separa o chestiune de alta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISJUNGE disjung: A DISJÚNGE disjúng tranzitiv 1) juridic (pricini, procedee) A despărți în două pentru a cerceta și judeca în mod separat. 2) (chestiuni) A separa în mod conștient. /<lat. disjungere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNGE: DISJÚNGE verb trecut 1. (juridic) a despărți două pricini sau o pricină în două pentru a le judeca separat. 2. a separa (două chestiuni etc.). (< latina disiungere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disjunge: disjúnge (a disjunge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disjúng, persoana întâi plural: noi disjúngem; participiu disjúns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disjunge: disjúnge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disjúng, persoana întâi plural: noi disjúngem; participiu disjúns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISJUNGE DISJUNG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISJUNGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disjunge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disjúnge [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: înv desdisjunge / prezentul indicativ: disjúng / Etimologie: lat disjungere] 1 C. Disjúnge a disjunge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disjúng, persoana întâi plural: noi disjúngem; participiu disjúns. |
GRAMATICA cuvântului DISJUNGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disjunge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISJUNGE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE disjunge? Vezi cuvântul disjunge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disjunge?[ dis-jun-ge ] Se pare că cuvântul disjunge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISJUNGE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca un pui de bogdaproste?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
