 | as |
|
| Diseca [ di-se-ca ] VEZI SINONIME PENTRU diseca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a diseca disec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a diseca disec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a diseca (forma la infinitiv) A diseca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISECA: DISECÁ, diséc, verb I. tranzitiv (anatomie) A separa în mod sistematic, prin tăiere, diferite părți ale unui organism animal sau vegetal, spre a le studia în toate amănuntele. ♦ figurat A analiza în mod minuțios, a scoate în evidență însușiri sau aspecte ascunse, necunoscute. [Spectatorii] disecară pe interpreți amănunțit, sărind însă cu toții pe Nadina și pe Brumaru. REBREANU, R. I 266. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diseca: diseca verb tranzitiv: [Atestat: HELIADE, O. II, 411 / V: (înv) desdiseca / prezentul indicativ: diséc, (înv) disecaechéz, disecaeácă / Etimologie: franceza disséquer, lat dissecare] 1 (C.i. cadavre, plante, părți ale unui organism) A tăia în mod sistematic în vederea studierii structurii în toate amănuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minuțios, pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISECA disec: A DISECÁ diséc tranzitiv 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecții; a diviza prin tăiere în părți componente pentru a studia structura. 2) figurat A examina minuțios (pentru a descoperi proprietățile ascunse). /<fr. disséquer, latina dissecare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISECA: DISECÁ verb I. trecut 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (figurat) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < limba franceza disséquer, conform latina dissecare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISECA: DISECÁ, diséc, verb I. tranzitiv A efectua o disecție. ♦ figurat A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din limba franceza disséquer, latina dissecare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISECA: DISECÁ, diséc, verb I. tranzitiv A efectua o disecție. ♦ figurat A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din limba franceza disséquer, latina dissecare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISECA: DISECÁ verb trecut 1. a efectua o disecție. 2. (figurat) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< limba franceza disséquer, latina dissecare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diseca: disecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu diséc, persoana a treia singular: el / ea și plural disécă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural diséce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diseca: disecá (a diseca) (a efectua o disecție) verb, indicativ prezent 3 disécă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISECA: DISECA verb (anatomie) (rar) a spinteca. (A diseca un cadavru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISECA DISEC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISECA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diseca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 411 / V: înv desdiseca / prezentul indicativ: diséc, înv disecaechéz, disecaeácă / Etimologie: franceza disséquer, lat dissecare] 1 C. Disecá a diseca a efectua o disecție verb, indicativ prezent 3 disécă. A diseca un cadavru. A diseca un cadavru. |
GRAMATICA cuvântului DISECA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diseca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISECA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diseca? Vezi cuvântul diseca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diseca?[ di-se-ca ] Se pare că cuvântul diseca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISECA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Calm ecuatorial?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul diseca se conjugă: ei ele disécă
