 | as |
|
| Discerne [ dis-cer-ne ] VEZI SINONIME PENTRU discerne PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a discerne discern în mai multe dicționareDefinițiile pentru a discerne discern din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a discerne (forma la infinitiv) A discerne conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCERNE: DISCÉRNE, discérn, verb III. tranzitiv (Fără forme la timpurile trecute) A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere, cu precizie. Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISCERNE discern: A DISCÉRNE discérn tranzitiv 1) (lucruri confundabile) A identifica după anumite semne caracteristice; a distinge; a desprinde; a desluși; a deosebi. 2) (lucruri) A aprecia la justa valoare. /<fr. discerner, latina discernere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCERNE: DISCERNE verb a deosebi, a desluși, a diferenția, a discrimina, a distinge, (învechit și popular) a osebi, (Banat, Transilvania și Maramures) a deschilini, (figurat) a cerne. (Poate discerne cu ușurință culorile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discerne: discérne [Atestat: SĂULESCU, gramatică limba română I, 2/28 / V: (rar) discernená / prezentul indicativ: discérn / Etimologie: franceza discerner, lat discernere] 1 A distinge lucrurile unele de altele. 2 A judeca limpede, pătrunzător. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCERNE: DISCÉRNE, discérn, verb III. tranzitiv A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din limba franceza discerner, latina discernere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCERNE: DISCÉRNE, discérn, verb III. tranzitiv A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din limba franceza discerner, latina discernere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCERNE: DISCÉRNE verb trecut a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< limba franceza discerner, latina discernere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCERNE: DISCÉRNE verb III. trecut A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < limba franceza discerner, italiana , latina discernere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discerne: discérne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discérn, persoana întâi plural: noi discérnem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural disceárnă; participiu discernút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discerne: discérne (a discerne) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discérn, persoana întâi plural: noi discérnem; conjunctiv prezent 3 să disceárnă; participiu discernút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discerne: discerne vezi a vedea limpede, a distinge. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DISCERNE DISCERN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISCERNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discerne dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Poate discerne cu ușurință culorile. Discérne [Atestat: SĂULESCU, gramatică limba română I, 2/28 / V: rar discernená / prezentul indicativ: discérn / Etimologie: franceza discerner, lat discernere] 1 A distinge lucrurile unele de altele. Discérne a discerne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele discérn, persoana întâi plural: noi discérnem; conjunctiv prezent 3 să disceárnă; participiu discernút. |
GRAMATICA cuvântului DISCERNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discerne. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISCERNE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE discerne? Vezi cuvântul discerne desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discerne?[ dis-cer-ne ] Se pare că cuvântul discerne are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISCERNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fofârlică substantiv feminin articulat în expresie a umbla cu fofârlica?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
