 | as |
|
| Dijmui [ dij-mu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dijmui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dijmui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dijmui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dijmui (forma la infinitiv) A dijmui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIJMUI: DIJMUÍ, dijmuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A lua, a aduna dijma. Nimic nu scăpa nedijmuit pentru domnie: nici peștele, nici varza, nici cînepa, nici poamele. istorie R.P.R. 143. 2. A lua pe nedrept, a sustrage, a fura. D-apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebuie să știi cine știe ce carte ca să dijmuiești oalele de pe la pomeni. STĂNOIU, C. I. 38. • figurat Cazmaua lui Ionuț și Culai... Surpă și zdrumică mai dihai... toate jivinele necurate și fiarele Care le-au dijmuit bucuria și soarele. DEȘLIU, G. 27. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul le dijmuia, din ce în ce mai lacom, din grădini, și le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. – prezent industrie persoană persoana a treia singular: el / ea și: díjmuie (STANCU, despre 134). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dijmui: dijmui verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1753) URICARIUL X, 221 / V: (îrg) decimdijmui, dejdijmui, dicimdijmui, dișmdijmui / prezentul indicativ: dijmuiésc / Etimologie: dijmă + -ui] (Înv) 1 A strânge dijma (1) Si: (îrg) a dijmăli. 2 A încasa taxă. 3 (Prt) A-și face în mod abuziv parte din ceva Si: (rar) a dijmălui. 4 (Reg) A fura. 5 (Fig; subiectul este epidemii; c.i. oameni) A decima. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DIJMUI: A DIJMUÍ a dijmuiiésc tranzitiv istorie 1) (țărani) A face să plătească dijmă; a zeciui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv, în baza unei situații privilegiate; a zeciui. /dijmă + sufix a dijmuiui Forme diferite ale cuvantului a dijmui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIJMUI: DIJMUÍ, dijmuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A aduna dijma. 2. (peiorativ) A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIJMUI: DIJMUÍ, dijmuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A aduna dijma. 2. (familial) A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dijmui: dijmuí (a dijmui) (familial) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dijmuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dijmuiá; conjunctiv prezent 3 să dijmuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dijmui: dijmuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dijmuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dijmuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dijmuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIJMUI: DIJMUI verb (istorie) (învechit) a zeciui. (Boierul dijmui produsele țăranului dijmaș.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DIJMUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIJMUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dijmui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1753 URICARIUL X, 221 / V: îrg decimdijmui, dejdijmui, dicimdijmui, dișmdijmui / prezentul indicativ: dijmuiésc / Etimologie: dijmă + -ui] Înv 1 A strânge dijma 1 Si: îrg a dijmăli. A DIJMUÍ dijmuiiésc tranzitiv istorie 1 țărani A face să plătească dijmă; a zeciui. /dijmă + sufix dijmuiui. Dijmuí a dijmui familial verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dijmuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dijmuiá; conjunctiv prezent 3 să dijmuiáscă. Boierul dijmui produsele țăranului dijmaș. Boierul dijmui produsele țăranului dijmaș. |
GRAMATICA cuvântului DIJMUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dijmui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIJMUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dijmui? Vezi cuvântul dijmui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dijmui?[ dij-mu-i ] Se pare că cuvântul dijmui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIJMUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și îndrepta ochii sau privirile asupra cuiva sau a ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
