 | as |
|
| Diferenția [ di-fe-ren-ți-a ] VEZI SINONIME PENTRU diferenția PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a diferentia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a diferentia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a diferenția (forma la infinitiv) A diferenția conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diferenția: diferențiá [Atestat: CONV. literar III, 152 / V: (îvr) diferentiarințá / P: diferentiați-a / prezentul indicativ: diferentiaiéz / Etimologie: franceza différencier] 1 verb tranzitiv: (C.i. două sau mai multe noțiuni, ființe, obiecte etc.) A delimita caracterele specifice spre a stabili deosebirile, a marca, a face să apară diferențele Si: a deosebi, (îvr) a osebi. 2 verb reflexiv: A se distinge dintr-un ansamblu prin particularități, trăsături caracteristice. 3 verb reflexiv: A se caracteriza prin anumite diferențe în raport cu... 4 verb reflexiv: A nu mai fi la fel cu... 5 (Mat) A calcula o diferențială (11) sau o derivată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ, diferențiez, verb I. 1. reflexiv A ieși din omogenitate; a se deosebi, a se distinge. ♦ tranzitiv A stabili deosebirea între două sau mai multe lucruri, a delimita caracterele specifice, a distinge elementele componente ale unui lucru. 2. intranzitiv (matematică; în opoziție cu integra) A calcula o diferențială sau o derivată. – Pronunțat: -ți-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIA verb 1. a deosebi, a desluși, a discerne, a discrimina, a distinge, (învechit și popular) a osebi, (Banat, Transilvania și Maramures) a deschilini, (figurat) a cerne. (Poate diferentia cu ușurință culorile.) 2. a se deosebi, a diferi, a varia, (învechit) a se feluri. (Obiceiurile se diferentia de la un popor la altul.)[1] Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ, diferențiez, verb I. 1. tranzitiv A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. reflexiv A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. tranzitiv (matematică) A calcula o diferențială. [ pronunție: -ți-a] – Din limba franceza différencier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ, diferențiez, verb I. 1. tranzitiv A stabili deosebirea între obiecte sau ființe. 2. reflexiv A se deosebi de altcineva sau de altceva; a diferi. 3. tranzitiv (matematică) A calcula o diferențială. [ pronunție: -ți-a] – Din limba franceza différencier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diferenția: diferențiá verb (silabe -ți-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu diferențiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural diferențiáză, persoana întâi plural: noi diferențiém (silabe -ți-em); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural diferențiéze; gerunziu diferențiínd (silabe -ți-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DIFERENȚIA: A DIFERENȚIÁ a diferentiaéz tranzitiv 1) (ființe, lucruri) A delimita, stabilind diferența. 2) matematică (funcții) A stabili prin calcul diferențial. [silabe -ți-a] /<fr. différencier Forme diferite ale cuvantului a diferentia: a diferentiaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚÍA verb I. trecut, reflexiv a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe ființe ori lucruri. II. (matematică) a calcula o diferențială. (< limba franceza différencier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ1 verb I. trecut, reflexiv A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [pronume -ți-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. / < limba franceza différencier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diferenția: diferențiá (a diferentia) (-ți-a) verb, indicativ prezent 3 diferențiáză, persoana întâi plural: noi diferențiém (-ți-em); conjunctiv prezent 3 să diferențiéze; gerunziu diferențiínd (-ți-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ2 verb I. trecut A calcula o diferență sau o derivată. [pronume -ți-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. / < limba franceza différentier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A diferenția: A (se) diferenția ≠ a (se) asemăna Forme diferite ale cuvantului a diferentia: a diferentiase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DIFERENTIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A diferenția Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a diferenția dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Literar III, 152 / V: îvr a diferențiarințá / P: a diferențiați-a / prezentul indicativ: a diferențiaiéz / Etimologie: franceza différencier] 1 verb tranzitiv: C. Poate a diferenția cu ușurință culorile. Obiceiurile se a diferenția de la un popor la altul. A DIFERENȚIÁ a diferențiaéz tranzitiv 1 ființe, lucruri A delimita, stabilind diferența. Diferențiá a a diferenția -ți-a verb, indicativ prezent 3 diferențiáză, persoana întâi plural: noi diferențiém -ți-em; conjunctiv prezent 3 să diferențiéze; gerunziu diferențiínd -ți-ind. |
GRAMATICA cuvântului A diferenția? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a diferenția. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A diferenția poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diferenția? Vezi cuvântul diferenția desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diferenția?[ di-fe-ren-ți-a ] Se pare că cuvântul diferenția are cinci silabe |
La plural verbul diferenția se conjugă: ei ele diferențiáză