 | as |
|
| Dibaci [ di-ba-ci ] VEZI SINONIME PENTRU dibaci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dibaci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dibaci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dibăci (forma la infinitiv) A dibăci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBACI: DIBÁCI, -E, dibaci, -e, adjectiv (Despre persoane și despre aptitudinile sau acțiunile lor) Îndemînatic, abil, iscusit. A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, vezi 7. Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete in gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83. • figurat Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163. • (Adverbial) O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mînată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81. – Variantă: ghibáci, -e adjectiv Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaci-e Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBĂCI: DIBĂCÍ, dibăcesc, verb IV. tranzitiv 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, vezi 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBACI: DIBACI adjectiv 1. abil, deștept, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (popular) mehenghi, (învechit și regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meșteșugareț, practic, (familial figurat) breaz. (Om dibaci.) 2. ager, deștept, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (popular) mintos, (învechit si regional) marghiol, pricopsit, (prin Transilvania) artut, (Moldova și Bucovina) hîtru, (Transilvania) ocoș, ștram, (învechit) scornaci, (figurat) dezghețat, sprinten, (familial figurat) breaz. (O minte dibaci.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibaci: dibáci, dibaciáce a [Atestat: OBLĂDUIREA, 65/8 / V: (reg) dubdibaci / Plural: dibaci / Etimologie: nesigură cf srb gibak] 1 (despre oameni) Care este priceput, îndemânatic, iscusit. 2 (despre mâini[1]) Care face ceva cu îndemânare, cu iscusință. 3 (despre oameni) Care este inventiv, ingenios. 4 (Fig; despre oameni) Viclean. 5 (Pex; fig; despre oameni) Versat. corectată Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaciáce Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibăci: dibăci verb tranzitiv: [Atestat: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dubdibaci / prezentul indicativ: dibacicésc / Etimologie: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBĂCI: DIBĂCÍ, dibăcesc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBĂCI: DIBĂCÍ, dibăcesc, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DIBĂCI: A DIBĂCÍ a dibaciésc tranzitiv popular 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci Forme diferite ale cuvantului a dibaci: a dibaciésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBACI: DIBÁCI dibacie adjectiv (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. limba sârbă dibaci Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibacie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibăci: dibăcí (a dibaci) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dibăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dibăceá; conjunctiv prezent 3 să dibăceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăci: dibăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dibăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dibăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dibăceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBACI: DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adjectiv Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – conform sârbo-croată gibak. Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaci-ce Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBACI: DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adjectiv Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – conform limba sârbă gibak. Forme diferite ale cuvantului dibaci: dibaci-ce Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dibaci: Dibaci ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci, nedibaci Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibaci: dibáci adjectiv masculin, plural dibáci; forme singular și plural dibáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibaci: dibáci adjectiv masculin, plural dibáci; forme singular și plural dibáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIBĂCI: DIBĂCÍ verb vezi afla, descoperi, găsi, nimeri. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăci: dibăci verb vezi AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăci: dibăci, dibăcesc vezi t. (argoul lumii interlope) a găsi Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DIBACI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dibăci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dibăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om dibăci. O minte dibăci. Dibáci, dibăciáce a [Atestat: OBLĂDUIREA, 65/8 / V: reg dubdibăci / Plural: dibăci / Etimologie: nesigură cf srb gibak] 1 despre oameni Care este priceput, îndemânatic, iscusit. 233 / V: reg dubdibăci / prezentul indicativ: dibăcicésc / Etimologie: dibaci] Pop 1 C. A DIBĂCÍ dibăciésc tranzitiv popular 1 A potrivi cu dibacie. DIBÁCI dibăcie adjectiv despre persoane și despre manifestările lor Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. Dibăcí a dibăci popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dibăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dibăceá; conjunctiv prezent 3 să dibăceáscă. |
GRAMATICA cuvântului dibăci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dibăci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dibăci poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dibaci? Vezi cuvântul dibaci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dibaci?[ di-ba-ci ] Se pare că cuvântul dibaci are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dibăci |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se bate pe burtă cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
