 | as |
|
| Dezrădăcina [ dez-ră-dă-ci-na ] VEZI SINONIME PENTRU dezrădăcina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezradacina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezradacina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezrădăcina (forma la infinitiv) A dezrădăcina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZRĂDĂCINA: DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la copaci sau la plante) A scoate din pămînt (cu rădăcini cu tot). Dunărea mare și năvalnică din martie... dezrădăcinează copacii de pe țărm. DUMITRIU, N. 135. Au dezrădăcinat păpurișul, au ridicat mîlul în sus pe costișe, către bătătura bordeiului, și au adus în albia mlaștinii pămînt negru. GALAN, Z. R. 43. Parcă-i vedeam cum tremură și se adună unul lîngă altul mărăcinii dezrădăcinați și dați peste cap. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 78. • (Prin analogie) Mă dusei și, dezrădăcinînd în munte o stîncă uriașă ce-mi căzu la îndemînă, o răsturnai peste capătul priponului ieșit afară din pămînt. HOGAȘ, M. N. 182. • figurat O singură apucătură denunța oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat. CARAGIALE, M. 42. 2. figurat (Cu privire la idei, convingeri, deprinderi) A face să dispară cu desăvîrșire; a stîrpi. [Antioh Cantemir] socoti că cel mai sigur mijloc de a dezrădăcina oarecare prejudețe era de a le arăta cît sînt ele de ridicole și că rușinea va isprăvi mai lesne aceea ce nu putea săvîrși dreapta judecată. NEGRUZZI, S. II 146. • reflexiv Greu... se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi. CARAGIALE, O. II 334. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezrădăcina: dezrădăciná [Atestat: CORESI, EV. 246 / S și: (înv) desrdezradacina / prezentul indicativ: dezradacinanéz / Etimologie: dez- + rădăcina] 1 verb tranzitiv: (C.i. arbori, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2 verb tranzitiv: (Fig, pan) A extirpa. 3 verb tranzitiv: A extrage. 4 verb reflexiv: (Fig) A părăsi locul de naștere, mediul natural pentru a se muta în altă parte, într-o ambianță la care nu se poate adapta. 5 verb tranzitiv: (Fig; c.i. idei, păreri, deprinderi, credințe etc.) A face să dispară cu desăvârșire Si: a nimici, a desființa, a stârpi. 6 verb tranzitiv: (Înv; c.i. oameni) A distruge. 7 verb tranzitiv: (Înv) A omorî. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZRĂDĂCINA: A DEZRĂDĂCINÁ a dezradacinaéz tranzitiv 1) (copaci, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2) figurat (idei, deprinderi etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi; a extirpa; a extermina. /dez- + rădăcină Forme diferite ale cuvantului a dezradacina: a dezradacinaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZRĂDĂCINA: DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, verb I. tranzitiv 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. figurat A determina dispariția unei idei, a unei deprinderi etc.; a stârpi. – prefix dez- + [în]rădăcina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZRĂDĂCINA: DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, verb I. tranzitiv 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. figurat A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezrădăcina: dezrădăciná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezrădăcinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dezrădăcineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezrădăcina: dezrădăciná (a dezradacina) verb, indicativ prezent 3 dezrădăcineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZRĂDĂCINA: DEZRĂDĂCINA verb (livresc) a eradica. (A dezradacina un arbore.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezrădăcina: A dezrădăcina ≠ a înrădăcina Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZRADACINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezrădăcina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezrădăcina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 246 / S și: înv desra dezrădăcina / prezentul indicativ: a dezrădăcinanéz / Etimologie: dez- + rădăcina] 1 verb tranzitiv: C. A DEZRĂDĂCINÁ a dezrădăcinaéz tranzitiv 1 copaci, plante A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. Dezrădăciná a a dezrădăcina verb, indicativ prezent 3 dezrădăcineáză. A a dezrădăcina un arbore. A a dezrădăcina un arbore. |
GRAMATICA cuvântului A dezrădăcina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezrădăcina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezrădăcina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezrădăcina? Vezi cuvântul dezrădăcina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezrădăcina?[ dez-ră-dă-ci-na ] Se pare că cuvântul dezrădăcina are cinci silabe |
La plural verbul dezrădăcina se conjugă: ei ele dezrădăcineáză