 | as |
|
| Dezorienta [ de-zo-ri-en-ta ] VEZI SINONIME PENTRU dezorienta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezorienta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezorienta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezorienta (forma la infinitiv) A dezorienta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezorienta: dezorientá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: dezorientatéz / Etimologie: franceza désorienter] 1-2 A face pe cineva să-(și) piardă sau a-(și) pierde direcția, drumul pe care îl are de urmat, ținta pe care o are de atins. 3-4 A nu-și mai da seama sau a face să nu-și mai dea seama de locul în care se află. 5-6 (Fig) A face pe cineva să(-și) piardă sau a(-și) pierde prezența de spirit, siguranța de sine Si: a (se) zăpăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZORIENTA: DEZORIENTÁ, dezorientez, verb I. tranzitiv 1. A face (pe cineva) să piardă simțul orientării, să nu mai recunoască drumul pe care trebuie să meargă sau căile pe care trebuie să apuce. (Poetic) Învingînd cîmpia, a cărei monotonie îl dezorientase. Oltul își creează un domeniu personal. BOGZA, C. O. 152. 2. figurat A face (pe cineva) să piardă siguranța judecății; a zăpăci, a deconcerta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZORIENTA: DEZORIENTÁ, dezorientez, verb I. tranzitiv și reflexiv A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ figurat A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza désorienter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZORIENTA: DEZORIENTÁ, dezorientez, verb I. tranzitiv și reflexiv A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, siguranța direcției etc. ♦ figurat A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza désorienter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZORIENTA: DEZORIENTÁ verb I. trecut 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-și piardă orientarea, siguranța locului unde se află. 2. (figurat) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [pronume -ri-en-. / conform limba franceza désorienter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZORIENTA: DEZORIENTÁ verb trecut, reflexiv 1. a face să-și piardă sau a-și pierde simțul orientării, a nu recunoaște locul unde se află. 2. (figurat) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< limba franceza désorienter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZORIENTA: DEZORIENTA verb a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livresc) a deconcerta. (Vestea aflată l-a dezorienta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezorienta: dezorientá verb (silabe -ri-en-; mf. dez-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezorientéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dezorienteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZORIENTA: A DEZORIENTÁ a dezorientaéz tranzitiv A face să se dezorienteze. [silabe -ri-en-] /dez- + a orienta Forme diferite ale cuvantului a dezorienta: a dezorientaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezorienta: !dezorientá (a dezorienta) (de-zo-ri-en-/dez-o-) verb, indicativ prezent 3 dezorienteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezorienta: A dezorienta ≠ a îndruma, a orienta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZORIENTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezorienta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezorienta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezorientá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: a dezorientatéz / Etimologie: franceza désorienter] 1-2 A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde direcția, drumul pe care îl are de urmat, ținta pe care o are de atins. Vestea aflată l-a a dezorienta. Vestea aflată l-a a dezorienta. A DEZORIENTÁ a dezorientaéz tranzitiv A face să se dezorienteze. !dezorientá a a dezorienta de-zo-ri-en-/dez-o- verb, indicativ prezent 3 dezorienteáză. |
GRAMATICA cuvântului A dezorienta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezorienta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezorienta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezorienta? Vezi cuvântul dezorienta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezorienta?[ de-zo-ri-en-ta ] Se pare că cuvântul dezorienta are cinci silabe |
La plural verbul dezorienta se conjugă: ei ele dezorienteáză