 | as |
|
| Dezobişnui [ de-zo-biş-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dezobişnui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezobisnui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezobisnui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezobișnui (forma la infinitiv) A dezobișnui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZOBIȘNUI: DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după limba franceza déshabituer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZOBIȘNUI: DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța. – prefix dez- + obișnui (după limba franceza déshabituer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZOBIȘNUI: DEZOBIȘNUI verb a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (Se dezobisnui de un viciu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezobișnui: dezobișnuí verb reflexiv:t [Atestat: LB / V: (înv) desobicindezobisnui / S și: (înv) desodezobisnui / prezentul indicativ: dezobisnuiésc / Etimologie: dez- + obișnui (după franceza déshabituer)] 1-2 A (se) dezbăra de ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezobișnui: dezobișnuí verb (silabe mf. dez-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezobișnuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezobișnuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezobișnuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezobișnui: !dezobișnuí (a dezobisnui) (de-zo-/dez-o-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezobișnuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezobișnuiá; conjunctiv prezent 3 să dezobișnuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZOBIȘNUI: DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, verb IV. reflexiv A pierde, a părăsi un obicei, un nărav; a se dezvăța, a se dezbăra de ceva. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZOBIȘNUI: A DEZOBIȘNUÍ a dezobisnuiiésc tranzitiv A face să se dezobișnuiască. /dez- + a obișnui Forme diferite ale cuvantului a dezobisnui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezobișnui: A dezobișnui ≠ a deprinde, a obișnui Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezobișnui: A (se) dezobișnui ≠ a (se) obișnui Forme diferite ale cuvantului a dezobisnui: a dezobisnuise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZOBISNUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZOBIȘNUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezobişnui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se dezobiȘnui de un viciu. Dezobișnuí verb reflexiv:t [Atestat: LB / V: înv desobicindezobiȘnui / S și: înv desodezobiȘnui / prezentul indicativ: dezobiȘnuiésc / Etimologie: dez- + obișnui după franceza déshabituer] 1-2 A se dezbăra de ceva. !dezobișnuí a dezobiȘnui de-zo-/dez-o- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezobișnuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezobișnuiá; conjunctiv prezent 3 să dezobișnuiáscă. A DEZOBIȘNUÍ dezobiȘnuiiésc tranzitiv A face să se dezobișnuiască. |
GRAMATICA cuvântului DEZOBIȘNUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezobişnui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZOBIȘNUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezobişnui? Vezi cuvântul dezobişnui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezobişnui?[ de-zo-biş-nu-i ] Se pare că cuvântul dezobişnui are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZOBIȘNUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a se da de ceasul morții?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
