 | as |
|
| Dezmoşteni [ dez-moş-te-ni ] VEZI SINONIME PENTRU dezmoşteni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezmosteni în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezmosteni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezmoșteni (forma la infinitiv) A dezmoșteni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENI: DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, verb IV. tranzitiv A lipsi (pe cineva) de dreptul de moștenire, a înlătura de la moștenire. Te dezmoștenesc... adause preoteasa Raveica. Te dezmoștenesc pe vecii vecilor... Nu ți se cade să stăpînești ogoarele. CAMILAR, N. I 339. S-o dezmoștenesc? Și ce să fac eu cu averea asta moartă? CAMIL PETRESCU, T. I 163. Nu mi-i face niciodată să dezmoștenesc pe fiul meu. NEGRUZZI, S. III 158. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENI: DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, verb IV. tranzitiv A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ figurat A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – prefix dez- + moșteni (după limba franceza déshériter). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENI: DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, verb IV. tranzitiv A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ figurat A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după limba franceza déshériter). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezmoșteni: dezmoșteni verb tranzitiv: [Atestat: LB / S și: desmdezmosteni / prezentul indicativ: dezmosteninésc / Etimologie: dez- + moșteni] (C.i. oameni) A lipsi de dreptul de moștenire (1), înlăturând din testament. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmoșteni: dezmoștení verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmoștenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmoșteneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezmoșteneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezmoșteni: dezmoștení (a dezmosteni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmoștenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmoșteneá; conjunctiv prezent 3 să dezmoșteneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZMOȘTENI: A DEZMOȘTENÍ a dezmosteniésc tranzitiv A lipsi (prin testament) de moștenire. /dez- + a moșteni Forme diferite ale cuvantului a dezmosteni: a dezmosteniésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENI: DEZMOȘTENI verb (juridic) (învechit) a desclironomisi. (Și-a dezmosteni fiul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZMOSTENI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZMOȘTENI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezmoşteni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezmoșteni verb tranzitiv: [Atestat: LB / S și: desmdezmoȘteni / prezentul indicativ: dezmoȘteninésc / Etimologie: dez- + moșteni] C. Dezmoștení a dezmoȘteni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmoștenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmoșteneá; conjunctiv prezent 3 să dezmoșteneáscă. A DEZMOȘTENÍ dezmoȘteniésc tranzitiv A lipsi prin testament de moștenire. Și-a dezmoȘteni fiul. Și-a dezmoȘteni fiul. |
GRAMATICA cuvântului DEZMOȘTENI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezmoşteni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZMOȘTENI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezmoşteni? Vezi cuvântul dezmoşteni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezmoşteni?[ dez-moş-te-ni ] Se pare că cuvântul dezmoşteni are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZMOȘTENI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se ruga ca de toți dumnezeii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
