 | as |
|
| Dezminţi [ dez-min-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU dezminţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezminti dezmint în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezminti dezmint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezminți (forma la infinitiv) A dezminți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI: DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV. 1. tranzitiv A declara că o afirmație, o situație este falsă, că nu corespunde adevărului; a nega, a tăgădui, a contesta. Am să dezmint orice tratative. CAMIL PETRESCU, T. II 475. • reflexiv pasiv Chiar dacă se va dezminți zvonul invaziei, noi tot trebuie să știm ce verb reflexiv:em și ce avem de făcut. CAMIL PETRESCU, B. 133. ♦ A arăta că este altfel decît pare, a nu fi în acord cu...; a da de gol, a trăda. Bine am găsit pe frații pe care nu-i cunosc încă, rosti Ana cu glasu-i blînd, pe care-l dezmințea într-una privirea ei. SADOVEANU, P. M. 238. Realitatea a dezmințit așteptările. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 171. 2. reflexiv A se arăta altfel decît este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei. Jupînița nu se dezminte... Ioana cunoaște istoria mai bine ca un dascăl. CAMIL PETRESCU, T. I 31. ♦ A recunoaște că a făcut o afirmație greșită, a da înapoi, a retracta. Ai inventat boala... și acum, ca să nu te dezminți, mă tratezi ca pe o convalescentă. IBRĂILEANU, A. 185. ♦ tranzitiv A contrazice (pe cineva). Baba, înțelegînd ce se petrece în capul copilei, nu o dezminte și-i vorbește cu bunătate. IBRĂILEANU, S. 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezminți: dezmințí [Atestat: FILIMON, O. I, 178 / V: (înv) demdezminti / S și: desmdezminti / prezentul indicativ: dezmintimínt, (înv) dezmintițésc / Etimologie: dez- + minți (după franceza démentir)] 1 verb tranzitiv: (C.i. știri, zvonuri, opinii etc.) A declara că nu corespunde adevărului Si: a contesta, a infirma, a tăgădui. 2 verb tranzitiv: (C.i. oameni) A dovedi că cele susținute sau afirmate (de cineva) sunt nefondate Si: a contrazice. 3 verb reflexiv: (despre oameni) A retracta. 4 verb reflexiv: (Îf negativă) A-și menține părerile sau atitudinea. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A arăta sau a lăsa să se vadă că este altfel decât se credea. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: A înșela speranțele. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI: DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV. 1. tranzitiv A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta. ♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva. 2. reflexiv A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările. ♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta. – prefix dez- + minți (după limba franceza démentir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI: DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV. 1. tranzitiv A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta. ♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva. 2. reflexiv A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările. ♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta. – Dez- + minți (după limba franceza démentir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI: DEZMINȚÍ verb IV. trecut 1. A declara (cuiva sau despre cineva) că nu a spus adevărul, că a mințit. 2. A declara fals (un zvon, o știre etc.). 3. A nu răspunde așteptărilor, speranțelor. [P.i. dezmínt. / < dez- + minți, după limba franceza démentir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI: DEZMINȚÍ verb trecut 1. a declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespund adevărului. 2. a declara false (un zvon, o știre etc.); a infirma. • a retracta. 3. a nu răspunde așteptărilor, speranțelor. (după limba franceza démentir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZMINȚI dezmint: A DEZMINȚÍ dezmínt tranzitiv 1) (fapte, afirmații etc.) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a contesta; a nega. 2) (opinii împărtășite anterior) A înceta de a mai susține; a retrage; a retracta. /dez- + a minți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMINȚI: DEZMINȚI verb 1. a contesta, a nega, a renega, a tăgădui, (învechit) a protesta. (dezminti adevărul celor afirmate.) 2. a contrazice, a infirma. (Acest fapt dezminti părerea curentă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezminți: dezmințí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmínt, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmințeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezmíntă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezminți: dezmințí (a dezminti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmínt, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmințeá; conjunctiv prezent 3 să dezmíntă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezminti: dezmintí v vezi dezmânta Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZMINTI DEZMINT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezminti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezminti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 178 / V: înv demdezminti / S și: desmdezminti / prezentul indicativ: dezmintimínt, înv dezmintițésc / Etimologie: dez- + minți după franceza démentir] 1 verb tranzitiv: C. Dezminti adevărul celor afirmate. Acest fapt dezminti părerea curentă. Dezmințí a dezminti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmínt, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmințeá; conjunctiv prezent 3 să dezmíntă. |
GRAMATICA cuvântului dezminti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezminti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezminti poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezminţi? Vezi cuvântul dezminţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezminţi?[ dez-min-ţi ] Se pare că cuvântul dezminţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezminti |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Examen de diplomă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
