 | as |
|
| Dezmierda [ dez-mi-er-da ] VEZI SINONIME PENTRU dezmierda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezmierda dezmierd în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezmierda dezmierd din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezmierda (forma la infinitiv) A dezmierda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMIERDA: DEZMIERDÁ, dezmiérd, verb I. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») 1. tranzitiv A mîngîia (pe cineva sau ceva) atingîndu-l ușor cu palma. Îi prinsesem mîna, mică, subțire, și i-o dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 290. Fiul pașei din Ianina Blînd dezmiardă alba frunte A nevestei. COȘBUC, P. I 62. De-aș putea s-o sărut o dată!... ori să-i dezmierd mînile. EMINESCU, N. 75. • figurat Oltule, cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi – Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o verb reflexiv:ajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. ANGHEL, Î. G. 11. [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întîi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276. • absolut O! dezmiardă, pînce fruntea-mi este netedă și lină. EMINESCU, O. I 42. ♦ (Rar) A alinta cu vorbe drăgăstoase. Flăcăiandrul se pierde de dorul ei cînd o văzu dezmierdîndu-l cu niște cuvinte mai dulci decît mierea. ISPIRESCU, L. 279. • figurat O pace adîncă, dezmierdată de țirîitul greierilor, vestea sosirea serii. GALACTION, O. I 211. ♦ (Ironic) A da bătaie; a bate. Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare. CREANGĂ, A. 120. 2. reflexiv (Rar) A simți plăcere, a se bucura (de ceva); a se desfăta. În colibă, mama Kira să dezmiardă între copiii săi: o fată mare și un flăcău. DELAVRANCEA, S. 175. Lasă! că i-am făcut eu una bună. Nu s-a mai dezmierda el tot în bine. SBIERA, P. 74. • tranzitiv Umblă cu mînile în șolduri, lunecînd printre răzoare și dezmierdîndu-și printre culturi privirile obosite. SADOVEANU, P. M. 312. – Variantă: (regional) dizmierdá (ALECSANDRI, P. I 9, NEGRUZZI, S. I 26) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezmierda: dezmierdá [Atestat: PSALT. (1651), 216v/1 / V: (îvr) dizdezmierda, (înv) dezmierdamirdezmierda, (reg) dezmierdamiirá, dezmierdamirá / S și: desmdezmierda / prezentul indicativ:dezmierdaiérd, (îvr) dezmierdadez / Etimologie: moștenit din latinescul *dismerdare] 1 verb tranzitiv: (C.i. corpul unei ființe sau părți ale corpului) A atinge sau a netezi ușor cu palma, degetele etc., în semn de afecțiune. 2 verb tranzitiv: (C.i. ființe) A adresa cuvinte de dragoste, de mângâiere etc., însoțite adeseori de gesturi afective. 3 verb tranzitiv: A mângâia. 4 verb tranzitiv: (Spc; c.i. copii) A alinta peste măsură Si: a răsfăța, a răzgâia. 5 verb tranzitiv: (C.i. ființe) A alinta dând un alt nume (de obicei hipocoristic). 6 verb reflexiv: (Spc; îvp; despre oameni) A avea relații sexuale cu cineva. 7 verb reflexiv: (Pex) A se destrăbăla. 8 (Pex) A trece ușor cu mâna, cu degetele pe deasupra a ceva. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A face să simtă sau a se simți bine Si: a se delecta, a (se) desfăta, a (se) încânta. 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvr) A se răsfăța. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMIERDA: DEZMIERDÁ, dezmiérd, verb I. 1. tranzitiv A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. reflexiv (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Variante: (regional) dizmierdá verb I] – latina *dismerdare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMIERDA: DEZMIERDÁ, dezmiérd, verb I. 1. tranzitiv A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. reflexiv (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Variante: (regional) dizmierdá verb I] – latina *dismerdare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMIERDA: DEZMIERDA verb a alinta, a mîngîia, (popular și fam.) a giugiuli, (popular) a drăgosti, (regional) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Banat și Transilvania) a băia, (învechit) a măguli. (Îl dezmierda cu duioșie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZMIERDA dezmierd: A DEZMIERDÁ dezmiérd tranzitiv 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a mângâia; a alinta. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a alinta. [silabe -mier-da] /<lat. dismerdare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmierda: dezmierdá verb (silabe -mier-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezmiérd (silabe -mierd-), persoana a treia singular: el / ea și plural dezmiárdă (silabe -miar-); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezmiérde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezmierda: dezmierdá (a dezmierda) (-mier-) verb, indicativ prezent 3 dezmiárdă (-miar-); conjunctiv prezent 3 să dezmiérde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmierda: dezmierda verb vezi DELECTA. DESFĂTA. RĂSFĂȚA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEZMIERDA: DEZMIERDÁ verb vezi mângâia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZMIERDA DEZMIERD' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZMIERDA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezmierda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1651, 216v/1 / V: îvr dizdezmierda, înv dezmierdamirdezmierda, reg dezmierdamiirá, dezmierdamirá / S și: desmdezmierda / prezentul indicativ:dezmierdaiérd, îvr dezmierdadez / Etimologie: moștenit din latinescul *dismerdare] 1 verb tranzitiv: C. Îl dezmierda cu duioșie. Dezmierdá a dezmierda -mier- verb, indicativ prezent 3 dezmiárdă -miar-; conjunctiv prezent 3 să dezmiérde. |
GRAMATICA cuvântului DEZMIERDA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezmierda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZMIERDA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezmierda? Vezi cuvântul dezmierda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezmierda?[ dez-mi-er-da ] Se pare că cuvântul dezmierda are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZMIERDA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc dumnezeu sau domnul să-și facă milă de cineva sau cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezmierda se conjugă: ei ele dezmiárd
