 | as |
|
| Dezlipi [ dez-li-pi ] VEZI SINONIME PENTRU dezlipi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezlipi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezlipi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezlipi (forma la infinitiv) A dezlipi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. reflexiv 1. A se desprinde, a se desface din locul unde este lipit, prins sau fixat. Ninsoarea, dezlipindu-se de crengi, pocnea în cascheta lui Teofil. GALACTION, O. I 405. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Sloiul se dezlipi și porni... la vale. SANDU-ALDEA, U. P. 121. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește îndată, nu poate exista. BOLINTINEANU, O. 2. • tranzitiv A vorbit rar, abia dezlipind buzele. G. M. ZAMFIRESCU. M. despre II 69. • figurat Puse vadra pe jos, fără să-și dezlipească ochii de la el. DUMITRIU, P. forme 60. [Reprezentantul guvernului] făcu și primi vizite cu oficialitatea înghețată a unui zîmbet ce nu i se dezlipi de buze. MACEDONSKI, O. III 64. 2. (Despre persoane) A se depărta de un obiect de care stă foarte aproape. Pe urmă s-a dezlipit de perete, a ieșit din țundră cu o smuncitură a umerilor, a pășit și... și-a sprijinit mîinile pe marginea mesei. GALAN, Z. R. 284. • figurat [Pe timpul holerei] numai sărăcimea și acei puțini împiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor – de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții – mai rămăseseră [în oraș]. NEGRUZZI, S. I 291. • tranzitiv Cum nu se dă... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 115. ♦ A se depărta de o persoană, a se despărți. Oana [către Ștefan]: – De multe ori mă gîndesc că de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aș fi dezlipit de măria-ta. DELAVRANCEA, A. 132. Ei nu se puteau dezlipi de dînsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ reflexiv (Adesea figurat) A se depărta de o persoană; a se despărți. – prefix dez- + lipi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ reflexiv (Adesea figurat) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Dez- + lipi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPI verb 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a dezlipi din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te dezlipi de el.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlipi: dezlipí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezlipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlipeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezlipeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlipi: dezlipí (a dezlipi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezlipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlipeá; conjunctiv prezent 3 să dezlipeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZLIPI: A DEZLIPÍ a dezlipiésc tranzitiv A face să se dezlipească. /dez- + a lipi Forme diferite ale cuvantului a dezlipi: a dezlipiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezlipi: A dezlipi ≠ a încleia, a lipi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezlipi: A (se) dezlipi ≠ a (se) lipi Forme diferite ale cuvantului a dezlipi: a dezlipise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZLIPI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezlipi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezlipi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a dezlipi din locul unde era lipit. Să nu te a dezlipi de el. S-a a dezlipi din locul unde era lipit. Să nu te a dezlipi de el. Dezlipí a a dezlipi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezlipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlipeá; conjunctiv prezent 3 să dezlipeáscă. A DEZLIPÍ a dezlipiésc tranzitiv A face să se dezlipească. |
GRAMATICA cuvântului A dezlipi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezlipi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezlipi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezlipi? Vezi cuvântul dezlipi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlipi?[ dez-li-pi ] Se pare că cuvântul dezlipi are trei silabe |