 | as |
|
| Dezlănţui [ dez-lăn-ţu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dezlănţui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezlantui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezlantui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezlănțui (forma la infinitiv) A dezlănțui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUÍ, dezlănțui, verb IV. 1. reflexiv (Despre forțele naturii; prin extensie despre forțe descătușate de mîna omului) A porni cu violență, a-și da curs liber, a izbucni, a se declanșa. Cînd se dezlănțuie uraganul, [crestele muntelui] pornesc... împotriva lui, cu toate muchiile lor de piatră, ciocnindu-se groaznic. BOGZA, C. O. 59. În aceeași clipă se dezlănțui tunetul. C. PETRESCU, R. DR. 57. O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte. SAHIA, N. 37. • tranzitiv (Poetic) Din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănțuie pe crestele lui [ale Hăsmașului], trei rîuri mari pornesc în largul țării. BOGZA, C. O. 55. ♦ A năvăli cu furie, a se năpusti. Cu o crudă voluptate Oltul... se dezlănțuie asupra lor [a brazilor], înecîndu-i. BOGZA, C. O. 97. 2. tranzitiv (Rar) A desface ceva din lanțuri, a da drumul din lanț. Numai după ce strigară... că ei sînt... dezlănțui bunica poarta și-i lăsă în curte. La TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezlănțui: dezlănțuí [Atestat: PONTBRIANT, despre / S și: desldezlantui / prezentul indicativ: dezlantuilắnțui și (înv) dezlantuiésc / Etimologie: dez- + lanț + -ui, după franceza déchaîner] 1 verb tranzitiv: (Înv) A da drumul la lanț. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (despre fenomene naturale sau procese naturale, pex despre conflicte, evenimente etc.) A (se) porni brusc și a se manifesta cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (fig) a se aprinde, a se declanșa, a se isca, a izbucni, (rar) a se prăvăli, (îvp) a se scorni, (înv) a se sparge, a se stârni. 4 verb reflexiv: (despre oameni) A se năpusti cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: a izbucni, (rar) a se prăvăli. 5 verb reflexiv: (despre oameni) A se angaja (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 6 verb reflexiv: (Pex; despre oameni) A se manifesta violent. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUI verb 1. a se declanșa, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (învechit și regional) a se dezlega, a se scorni, (învechit) a se scula, a se sparge, a sta, (figurat) a se aprinde. (S-a dezlantui o furtună, un conflict.) 2. a cauza, a declanșa, a determina, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a dezlantui discuții furtunoase.) 3. a clocoti. (Marea se dezlantui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, verb IV. reflexiv și tranzitiv A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti. – prefix dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceza déchaîner). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, verb IV. reflexiv și tranzitiv A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceza déchaîner). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlănțui: dezlănțuí (a dezlantui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlắnțui, 3 dezlắnțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá; conjunctiv prezent 3 să dezlắnțuie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlănțui: dezlănțuí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlănțui, persoana a treia singular: el / ea și plural dezlănțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezlănțui: A dezlănțui ≠ a fereca, a încătușa, a înlănțui Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZLANTUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezlănțui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezlănțui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezlănțuí [Atestat: PONTBRIANT, despre / S și: desla dezlănțui / prezentul indicativ: a dezlănțuilắnțui și înv a dezlănțuiésc / Etimologie: dez- + lanț + -ui, după franceza déchaîner] 1 verb tranzitiv: Înv A da drumul la lanț. S-a a dezlănțui o furtună, un conflict. Atitudinea lui a a dezlănțui discuții furtunoase. Marea se a dezlănțui. Dezlănțuí a a dezlănțui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlắnțui, 3 dezlắnțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá; conjunctiv prezent 3 să dezlắnțuie. |
GRAMATICA cuvântului A dezlănțui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezlănțui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezlănțui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezlănţui? Vezi cuvântul dezlănţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlănţui?[ dez-lăn-ţu-i ] Se pare că cuvântul dezlănţui are patru silabe |
La plural verbul dezlănțui se conjugă: ei ele dezlănțuie