 | as |
|
| Dezbate [ dez-ba-te ] VEZI SINONIME PENTRU dezbate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezbate dezbat în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezbate dezbat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezbate (forma la infinitiv) A dezbate conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE1, dezbát, verb III. tranzitiv A discuta pe larg o chestiune, o problemă etc. cu una sau cu mai multe persoane (adesea în contradictoriu); a supune discuției (o hotărîre, un proiect de lege etc.). Forța partidului clasei muncitoare stă tocmai în faptul că el dezbate în fața maselor toate planurile sale, că ține seama în mod permanent de părerile oamenilor muncii, că arată cu curaj maselor lipsurile și greutățile atunci cînd acestea se manifestă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/5. • absolut Dacă nu știți ce e [iubirea], puteți, cu noțiunile d-voastră cumpărate și vîndute cu toptanul... să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. • reflexiv pasiv Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pușca în mînă. ODOBESCU, S. III 95. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «asupra») M-am gîndit să-ți propun, și sper că ai să primești, să-ți dai osteneală să vii pe o zi, două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase. CARAGIALE, O. VII 271. ♦ (juridic) A examina o cauză, un proces; a judeca. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE2, dezbát, verb III. (Popular) 1. tranzitiv A desface ceva care fusese bătut (fixat, prins) cu cuie; a scoate afară de unde fusese bătut (sau fixat, înțepenit); a desprinde. M-a fulgerat [măseaua] și m-am pus jos. Gata, zic eu; trebuie s-o scot. Dacă mă doare un ceas așa și dacă nu mor, musai să caut un meșter să mi-o dezbată. SADOVEANU, vezi forme 37. Dezbat coasa de brățare, Ca să ies la șleahu mare. ȘEZ. I 140. 2. reflexiv (Învechit) A ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva. Brașovenii, cum primiseră acele scrisori de la sibieni... se învoiesc a se dezbate de supt Mihai. BĂLCESCU, O. II 315. 3. tranzitiv (agricultură) A afîna un pămînt bătut, uscat, întărit. Nu puteau oamenii ara, pămîntul era tare ca fierul. Și-n puținul pe care l-au dezbătut și l-au sămănat, parcă a ieșit ceva acătării? SADOVEANU, P. S. 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbate: dezbáte1 [Atestat: URECHE, L. 100 / V: (îrg) dizdezbate / S și: (înv) desbdezbate / prezentul indicativ: dezbát / Etimologie: dez- + bate] (Îvp) 1 verb tranzitiv: (C.i. obiecte) A scoate din locul fixat Si: a desprinde, a desface. 2 verb tranzitiv: (Pex) A scoate din locul firesc. 3 verb tranzitiv: (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A scoate de sub stăpânirea cuiva Si: a elibera. 4 verb tranzitiv: (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A trece în posesia altcuiva. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) scoate la capăt Si: a (se) descurca. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (Pex) A (se) tocmi. 9 verb tranzitiv: (C.i. persoane) A schimba opinia. 10 verb tranzitiv: (C.i. persoane) A debarasa. 11 verb tranzitiv: (Pex) A îndepărta de (sau la) ceva. 12 verb tranzitiv: (C.i. terenuri agricole) A desțeleni. 13 verb tranzitiv: (Reg; c.i. lichide) A amesteca. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbate: dezbáte2 [Atestat: VALIAN, vezi / V: (îvr) dizdezbate / S și: (înv) desbdezbate / prezentul indicativ: dezbát / Etimologie: dez- + bate (după franceza débattre)] 1 verb reflexiv: (Îvr) A se lupta. 2 (Îvr; pex) A se dumiri. 3 verb tranzitiv: (C.i. idei, legi, proiecte etc.) A examina sub toate aspectele (de obicei în ședințe publice) Si: a discuta. 4 verb tranzitiv: A expune pe larg (în scris) Si: a trata. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE1, dezbát, verb III. tranzitiv A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după limba franceza débattre). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE1, dezbát, verb III. tranzitiv A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Din limba franceza débattre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE2, dezbát, verb III. tranzitiv (popular) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – prefix dez- + bate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE2, dezbát, verb III. tranzitiv (popular) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE verb III. trecut 1. A discuta, a supune unei largi discuții (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (juridic) A ține dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < limba franceza débattre, după bate]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbate: dezbáte (a dezbate) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezbát, persoana întâi plural: noi dezbátem, persoana a doua plural: voi dezbáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezbăteá; conjunctiv prezent 3 să dezbátă; imperativ (negație) persoana a doua singular: tu (nu) dezbáte, persoana a doua plural: voi (nu) dezbáteți; participiu dezbătút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbate: dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezbát, persoana întâi plural: noi dezbátem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezbátă; imperativ (negație) persoana a doua singular: tu (nu ) dezbáte, persoana a doua plural: voi (nu) dezbáteți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZBATE2 dezbat: A DEZBÁTE2 dezbát tranzitiv 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuții ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanță judecătorească. /dez- + a bate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBATE verb 1. a discuta, a trata, (învechit) a tratarisi. (Ce subiect a dezbate?) 2. a chibzui, a delibera, a discuta, (livresc) a pertracta. (Să stăm și să dezbate cu atenție ce să facem.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZBATE: DEZBÁTE verb trecut 1. a discuta, a supune unei largi discuții (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (juridic) a judeca în fond (un proces) (după limba franceza débattre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru dezbate: dezbáte, dezbát, verb III reflexiv (învechit) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunța. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZBATE1 dezbat: A DEZBÁTE1 dezbát tranzitiv (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZBATE DEZBAT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A DEZBATE1 dezbat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezbate1 dezbat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 100 / V: îrg diza dezbate1 dezbat / S și: înv desba dezbate1 dezbat / prezentul indicativ: dezbát / Etimologie: dez- + bate] Îvp 1 verb tranzitiv: C. Dezbáte2 [Atestat: VALIAN, vezi / V: îvr diza dezbate1 dezbat / S și: înv desba dezbate1 dezbat / prezentul indicativ: dezbát / Etimologie: dez- + bate după franceza débattre] 1 verb reflexiv: Îvr A se lupta. Dezbáte a a dezbate1 dezbat verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezbát, persoana întâi plural: noi dezbátem, persoana a doua plural: voi dezbáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezbăteá; conjunctiv prezent 3 să dezbátă; imperativ negație persoana a doua singular: tu nu dezbáte, persoana a doua plural: voi nu dezbáteți; participiu dezbătút. Ce subiect a a dezbate1 dezbat? 2. Să stăm și să a dezbate1 dezbat cu atenție ce să facem. Ce subiect a a dezbate1 dezbat. |
GRAMATICA cuvântului A DEZBATE1 dezbat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezbate1 dezbat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A DEZBATE1 dezbat poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezbate? Vezi cuvântul dezbate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbate?[ dez-ba-te ] Se pare că cuvântul dezbate are trei silabe |