 | as |
|
| Dezbăra [ dez-bă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU dezbăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezbara în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezbara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezbăra (forma la infinitiv) A dezbăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRÁ, dezbár, verb I. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») 1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262. 2. A se desface, a se despărți; prin extensie a se elibera, a scăpa, a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119. – prezent industrie și: dezbăr, dezberi (M. I. CARAGIALE, C. 13, ODOBESCU, S. III 45). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbăra: dezbărá [Atestat: M. COSTIN, O. 188 / V: (îrg) dizdezbara / S și: (înv) desbdezbara / prezentul indicativ: dezbár, (reg) dezbắr / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: (C.i. oameni, animale etc.) A determina să renunțe la o deprindere (rea) Si: a dezvăța. 2 verb tranzitiv: (Pex) A dezobișnui. 3 verb tranzitiv: (Pex) A renunța. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) despărți de cineva sau de ceva. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) îndepărta. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) elibera. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRA verb 1. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a dezbara de un viciu.) 2. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a scăpa, (regional) a se cortorosi, (Bucovina) a se coroti, (grecism învechit) a exoflisi, (figurat) a se scutura. (S-a dezbara de un musafir nepoftit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRÁ, dezbár, verb I. reflexiv 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [prezent: industrie și: dezbắr] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRÁ, dezbár, verb I. reflexiv 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [prezent industrie și: dezbắr] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbăra: dezbărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbăr, persoana a doua singular: tu dezbári; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezbáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbăra: dezbărá (a dezbara) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbắr, 3 dezbáră; conjunctiv prezent 3 să dezbáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezbăra: A (se) dezbăra ≠ a (se) obișnui, a (se) învăța Forme diferite ale cuvantului a dezbara: a dezbarase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezbăra: A dezbăra ≠ a deprinde Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZBARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezbăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezbăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 188 / V: îrg diza dezbăra / S și: înv desba dezbăra / prezentul indicativ: dezbár, reg dezbắr / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: C. S-a a dezbăra de un viciu. S-a a dezbăra de un musafir nepoftit. S-a a dezbăra de un viciu. Dezbărá a a dezbăra verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbắr, 3 dezbáră; conjunctiv prezent 3 să dezbáre. |
GRAMATICA cuvântului A dezbăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezbăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezbăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezbăra? Vezi cuvântul dezbăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbăra?[ dez-bă-ra ] Se pare că cuvântul dezbăra are trei silabe |
La plural verbul dezbăra se conjugă: ei ele dezbáre